sunt o divă,
o lascivă
și o pisă emotivă,
dichisită și festivă,
ceaiul de la cinci eu iau
cu pisici din neamul Miau,
perle am și pălărie,
moda nu e jucărie,
o felină de elită
să arate jerpelită,
nu se face, nu se cade,
de și mâța-n coadă șade,
între două limonade,
să mă vada neîngrijită,
eu sunt mai deosebită,
am maniere, stil, alură
și mai am și pedichiură,
m-am pensat, nu am mustăți
și mănânc doar bunătăți,
langues de chat din ciocolată,
ce mai, sunt emancipată.

Rondelul motanilor de pe feisbuc 2

Motanii negri pe feisbuc
Sunt de o rasă mai aparte
Și toți cam intră în bucluc,
Dar și plătesc oalele sparte.

Au fani ce vin la ei buluc,
Deși se pare nu au carte,
Motanii negri pe feisbuc
Sunt de o rasă mai aparte.

Fac negreșit un giumbușluc,
Unii chiar au și pașapoarte
Când pleacă peste mări, departe
Și beau cu paiul niște suc.

Motanii negri pe feisbuc.

Rondelul motanilor de pe feisbuc

Motanii albi de pe feisbuc
Trăiesc ca-n sânul lui Avram,
Mai albi ca cel mai alb năbuc,
Au conturi și pe Instagram.

Din toate astea eu deduc,
Că faima cam trage la neam,
Motanii albi de pe feisbuc
Trăiesc ca-n sânul lui Avram.

Eu mușc cu poftă din coltuc
Și sincer nici habar nu am
De ce motanii tam-nisam
Poartă pistruie pe năsuc.

Motanii albi de pe feisbuc.

o pisică cu mustăți,
ce visează bunătăți,
unde s-a mai pomenit,
un motan hoțomănit,
să dea iama ziua mare
prin smântână și cuibare,
el e Blondu', ați ghicit,
în afaceri e falit,
Fifi chiar l-a părăsit,
a rugat-o pe Cruela,
să-și împartă mozzarella
cu un biet golan blondin
și de Sfântul Valentin,
să-i găsească-o pisicuță,
delicată și finuță,
cu care să iasă-n lume,
pomenindu-i al său nume,
dar Cruela i-a promis
o vacanță ca de vis,
cu o damă de pisană,
albă, mică, dolofană,
unguroaică transilvană,
vezi Cruela e-o madamă,
cam șireată, roșcovană,
vara lui de bună seamă,
ea pe Blondu' il ajută,
dar firește, pe valută
și așa el ajuns
chiar falit, ba ras și tuns
o intreagă tragedie,
dacă nu, o comedie,
fac de el toți bășcălie.

ca o babă m-am legat,
gâlcile mi s-au umflat,
cum sunt blond și sunt gripat
ce e nu e clar explicat?
Statul m-a impozitat,
chiar pe diploma de stat
și atunci m-am deghizat,
zvonuri false eu am dat,
c-am doar bacalaureat,
da de unde sunt titrat
și titrat și diplomat:
ca să nu dau bani la stat
șiretlâcuri am aflat,
unele am incercat,
apoi m-am oxigenat
și-acum sunt cam...constipat.

Iată-ne pe amândoi,
fetișcană și pisoi,
mult mai tineri și frumoși,
ce mai chiar niște mucoși,
pe o uliță de țară,
neștiind ce e pe-afară,
în Americi și in lume,
înainte s-avem nume,
glorie, faimă, cazier,
încă nu era boier,
Blondu' nostru cel vestit,
n-avea mutră de bandit,
era pașnic ca un miel,
dar și eu eram la fel,
o codană fărăr minte,
dar atâta de cuminte
că trăiam ca într-un vis,
mângâind un pis pis pis
pe o uliță de sat,
eu pe Blondu' l-am lansat
la statut de stea felină,
el nu are nicio vină,
de nu eram eu cu rima,
îmi mărturisesc azi crima,
am tot inventat povești,
personaje pisicești,
fapte mari și mai mărunte,
pentru dame mai cărunte,
cu un Blond, erou vestit,
da de unde, v-am mințit,
nu e dracul așa negru,
dar nici Blondu' nu-i integru,
c-ar avea harem e drept,
dar mă bat cu pumnu-n piept
că nu am exagerat,
că trăiește în palat,
are bucatari vreo trei,
dar și câte vrea femei,
pedichiura când își face,
cheamă o pisă dibace,
care-l dă și cu sclipici,
la pise are lipici
și în selfie se întrece
cu pisane vreo zece
pe un iaht la Marea Neagră,
cinstea lui este întreagă
deși FBI și CIA
îl caută cu făclia,
iar mișcarea #MeToo este
după el, altă poveste.
Eu ce fac, doar speculez
când de el vă relatez,
ar fi bine s-o las moale,
Blondu' e prin mahalale
mai stimat ca un nabab,
dar eu am acest nărav,
să le înfloresc un pic,

eu, aici cu Blondu' mic.

lucrez ca master chef,
gătesc doar când am chef,
dineu de milioane,
motani cu papioane,
pisici de mare clasă,
am invitat la masă,
am ca și bunătăți,
Chinchilla cu mustăți,
cotoi cu usturoi
ca și meniu în doi,
pisoi cu ananas
lângă-un pahar de kvas,
cozi lungi cu falafel,
chiar intr-un mare fel,
urechile-n aspic
pe dată vă explic,
o blană mai vărgată,
muiată-n ciocolată,
sufleul de mustăți,
și alte bunătăți
tot ce mai am în oală,
ca și meniu de gală,
sunt prăzile feline
a unor domni mai bine,
motani aristocrați
de-acuma consacrați,
eu doar prepar cu spor,
guzganii lor  de zor,
și-am drept de autor
la prezentarea lor.

D'ale Blondului

Asta-i poza de afiș
la o ciorbă de măcriș,
noul job pe care-l am,
tocmai pe la Amsterdam,
e ca ajutor de chef
și gătesc de zor cu chef,
toată ziua la chiftele,
burgeri, mici și minciunele
și rețete pot să dau,
cât ai zice pis sau miau.
Dac-atârn greu la cântar
'i de la burgeri cu muștar,
ceapă roșie și piper,
dar mănânc ca un boier,
plus salariul de-asistent,
cu bacșișul aferent,
am bonetă am și țoale
regulat primesc sarmale,
am iubită olandeză,
ce mai nou este coafeză,
în salonul cel mai chic,
jur pe-oțetul balsamic,
că nici chiar pe Kiseleff
nu găsești ca mine chef
fie și de gradul doi,
un asemenea cotoi.
Deocamdată, pun deoparte
să mă mut în altă parte,
mai spre sud, pe la Sevilla
și o iau și pe Otilia,
să trăiesc ca un senior,
să am patio interior
și în patio portocali,
dar și unul doi migdali,
cică numai limonăzi,
au fântânile pe străzi
și e gratis la Sevilla
și sangria și tortilla,
ce-ar mai fi de-adăgat,

e că iar sunt afumat.

Motănelul Dragomir

bobocel de trandafir,
poftă am de borș cu știr
și de țuică din clondir,
doar așa ca musafir
la vreun sultan sau emir
sau la un vestit vizir,
eu aicea ce înșir,
ei beau ceaiuri din potir
și pe țuică pun doar bir,
de nimic nu mă mai mir,
când intruna tot deșir
bleizerul unui pair,
să-i fac vestă de cașmir
unui motan din Izmir.

Pisulina Shulamit

floare albă mărgărit,
așa mi s-a năzărit,
c-un motan să mă mărit,
dar să nu fie smintit,
să mă ia la ciomăgit
sau să fie-un jigărit
sau mai nou, un aiurit,
mucos și nebărbierit,
unul care e falit
sau vreunul șmecherit,
iacă, vreau motan cinstit,
spilcuit și dichisit,
care nu e-nchipuit
sau mai rău, un parazit,
ce mai, vreau iubit școlit,
liniștit și chibzuit,
cred că m-am îndrăgostit,
de un blond cam spălăcit
și mi-e sportul favorit
să îl iau la ciufulit,
ghearele mi-am ascuțit,
imediat ce-am auzit,
c-alte pise a iubit,
dragostea lor a cerșit
și e cam îmbrobodit,
dar acum s-a dumirit,
că doar pisa Shulamit
este demnă de iubit
și mă pun pe lăfăit,
că motanul mi-am găsit
și totul e rânduit.

Rondelul mâțelor de pe feisbuc 3

Pisicile de pe feisbuc
Se dau în vânt după sardele,
Își fac culcuș întrun papuc
Și-atacă regulat andrele.

Tu pufăi calm dintr-un trabuc
Și-asculți din când în când manele,
Pisicile de pe feisbuc,
Se dau în vânt după sardele.

Le-aștepți în zori ca un năuc,
Să te dispună la cafele,
Să miaune pe canapele,
Cu un seducător năsuc.


Pisicile de pe feisbuc.

Rondelul mâțelor de pe feisbuc 2

Pisicile de pe feibuc
Dorm evident pe canapele
Și mișcă iute din năsuc
Când simt mirosul de sardele.

Dai după ele c-un papuc,
Că-și bagă botul în cafele,
Pisicile de pe feisbuc
Dorm evident pe canapele.

Și când de cap ești cam năuc,
Tot ascultând în draci manele,
Ele se joacă cu andrele,
Tu-ți-neci ofu-ntrun trabuc.

Pisicile de pe feisbuc.

Rondelul mâțelor de pe feisbuc

Pisicile de pe feisbuc
Dis dimineața la cafele,
Își etalează un năsuc,
Că nu-ți mai arde de manele.

Încape una-ntr-un papuc
Sau stau ciopăr pe canapele,
Pisicile de pe feibuc,
Dis dimineața la cafele.

De-atâtea mâțe ești năuc,
Nu le mai pasă de andrele
Și tot ce-ți cer e doar sardele,
Cum să nu pufăi din trabuc.

Pisicile de pe feisbuc.

Rondelul pisicilor de la mansardă

Atinsă-n creștet de-o petardă,
O mâță albă și frumoasă,
Oftă prelung în limba sardă,
Mișcându-și coada cea stufoasă.

Pisicilor de la mansardă,
Le spuse că nu e acasă,
Atinsă-n creștet de-o petardă,
O mâță albă și frumoasă.

Și timpul nevoind să piardă,
Pisana albă și mițoasă,
Pândea o rimă mai aleasă,
Pentr-un poem de avangardă.

Atinsă-n creștet de-o petardă.

Rondelul mâțelor ce torc

Azi nu mai vezi pisici pe stradă,
Pe garduri sau pe-acoperiș,
N-auzi nici noaptea vreo șaradă,
Motani ieșind din ascunziș,

Un miorlăit ca o baladă,
Cotoi privindu-se pieziș,
Azi nu mai vezi pisici pe stradă,
Pe garduri sau pe-acoperiș.

Torc mâțele și dau din coadă
Și unele chiar țin morțiș,
Să trag-o doză de hașiș,
Stând tolănite pe broboadă.

Azi nu mai vezi pisici pe stradă.

frunze verzi de pătrunjel,
o pisică mai altfel,

eroină de rondel,

ce ședea la Novotel,

iubea, soro-un motănel,
pirpiriu și tinerel
și-și dădea cu strugurel
și mai nou și cu Chanel,
dar motanul urâțel,
bălănel și princhindel,
nu avea habar de fel,
că ea e fotomodel
și-și dădea și cu rimel,
ce să vezi, un șoricel,
drăgălaș, dar singurel,
fără-un sfanț în portofel,
făcea rime de rondel,
cu pisica mai altfel,
iritând pe motănel
și pe șeful de cartel,
aflat și el în hotel
și-amândoi luau rudotel,
pisulina-și da cu gel,
părul ei nițel rebel,
lucea într-un mare fel,
la gât avea clopoțel,
visa un pui ostropel
și o cremă caramel
și poate un păhărel
de vin rose Zinfandel,
șoricelul menestrel,
recita din carnețel
și de pe un bilețel,
rimele de la rondel,
când apare un pudel,
ciufulit și bondocel
în gură cu-n papucel
și triunghiul isoscel.
Toți sar, hop, în carusel,
iar noi cu spirit rebel,
vrem nu rondel, ci gazel,
să ne amuzăm nițel.

preparate bune-amici,
o ruladă cu pisici,
doi cotoi
cu usturoi,
un motan mirobolant
cu tichie de fondant,
încotro ai să apuci,
mâțe peste tot cu nuci,
cu cacao sau cafea,
un cotoi ca o belea,
care, frate, nu-i castrat
și poftește la-nsurat,
ar mai fi multe de zis,
dar mă duc, că le-am promis
la vreo cinci pisoi roșcați,
să-i țin bine informați
despre Blondu' cel vestit,
tatăl lor, dar travestit
într-o blondă de felină,
cică o Mirandolină
ce-și dă aere de divă,
dar e-o mâță costelivă,
nici că vreau să mă gândesc,
despre ea să vă vorbesc,
eu, una mai dolofană,
cam ca o napolitană
cu o cremă de vanilie,
aș vrea să am în familie,
dar mă duc, gata, am zis,
nu mai scot măcar un pis,
labele-n spinare m-iau
și nu scot măcar un miau.

Aurora

Aurora e-o prințesă
cam ca o delicatesă,
cu un aer princiar,
ca somonul cu mărar,
afumat, cu mascarpone
sau specialități nipone,
ca o perlă roz sau neagră
ce nu știe ce s-aleagă,
scoica, marea sau colierul,
ea alege cocotierul,
nu de alta, dar așa
poți trăi ca bimbașa,
tot ce face dumneai,
când se scoală pe la trei,
e să pape caviarul
sau somonul cu mărarul,
apoi stai să vezi răsfăț,
macarons, vată pe băț,
în landou o plimbărică,
principesă, nu pisică,
aranjată cu dantele,
diademe, zdrăngănele,
I-am zis, fato, asta-i rău,
să nu ai motanul tău,
o familie, ceva,
doar în jilț de catifea,
averile sunt volatile,
nu-ți fă vise inutile,
luxul ce-l trăiești acum,
poate deveni un scrum,
dacă vei ajunge-n stradă,
va fi vai de a ta coadă,
nu știi măcar să vânezi,
ce folos c-ai ochii verzi,
trebuie să dobândești,
apucături pisicești,
să pândești, s-ataci, să furi,
nu tu, perle și coafuri,
ci ruptă din realitate,
o pisică-n libertate.
Dar ea vai, nu-mi dă crezare,
c-ar putea dormi-n parcare,
ca una ce scăpătase,
nu pe pernă de mătase.
Eu degeaba  mă agit,
nu e timpul potrivit,
să încerc să o trezesc,
din acest rai pisicesc,
s-o aduc la realitate,
nimeni nu-mi va da dreptate,
ea profită de situație,
e o divă de senzație,
are zeci de mii de fani
și nu-i pasă de motani.
Falimentul dacă vine,
să nu mă-ntrebați pe mine,
ce fac aceste feline.
Pân-atunci fulgi de creveți
păpăm că suntem isteți
Aurora principesa,

cam așa arată piesa.

Dragilor, chiar eu sunt pisa
cu o vilă chic la Nisa,
la Negresco am stat doi ani,
cu vreo doi babaci motani,
însă, vai, au răposat,
eu atunci mi-am cumpărat,
pentru mine vila chic,
mă îmbrac de la boutique
și dinez doar la Chantecler,
caviar, blue cheese, ecler,
multe ar mai fi de spus,
dar vă pup, hai pa, m-am dus.

sunt nespus de supărat,
am fost tare insultat,
că sunt gras, pufos și moale,
de la jumări și sarmale,
că mănânc numai chiftele,
dar eu ronțăi croncănele,
sunt plinuț și am o blană,
de pisică dolofană,
dar eu nu am nicio vină,
sunt, vezi tu, doar o felină,
răsfățată și iubită
și-n anale pomenită,
râdeți dar, sunt sexi tare,
cu-a mea poftă de mâncare.

suntem oaspeți la hotel,
niște mâțe mai altfel,
un hotel de juri că-i Ritz,
și în lobby au chiar spritz,
caviar și croncănele,
uneori au și sardele,
ton și chiar somon fume,
brânză Gouda și pate,
guler alb la capuccino,
film cu Rudolph Valentino,
înghețată de fistic,
porții duble de lăptic
și pernuțe moi, pufoase,
pentru mâțe mofturoase,
dar iubite de umani,
inclusiv motani golani,
care toată ziulica
strigă, Adorați pisica!
și ei dorm și lenevesc
făcând neamul pisicesc
de rușine și poveste,
realitatea, asta este.

Rondel pentru inițiativă ONG pisicească

Salvăm pisici! e o prioritate
Și cine nu o face e hain;
Atât la noi cât și în străinătate,
Pisica e familie, nu străin.

Pe hrană, jucării și sănătate,
Noi cheltuim fără vreun suspin,
Salvăm pisici! e o prioritate
Și cine nu o face e hain.

Noi egiptenilor le dăm dreptate,
Acesta e un animal divin,
Spre-a fi slăvit în vers alexandrin
Și-mbălsămat cu pompă în cetate.

Salvăm pisici! e o prioritate.

Problema pisicească

E albă, e neagră, roșcată,
Cu pete, mițoasă sau linsă,
Pisica de toți e curtată,
E veșnic mascota distinsă,
Cu fani și vreo trei patru conturi,
Pe Twitter, You Tube și facebook,
Primește cadouri și torturi,
Pupici virtuali pe năsuc.
Azi nu mai atacă andrele,
Nici ghemele nu mai încurcă,
Sătulă de croncănele,
Cu tastele are de furcă.
Tableta îi aparține,
Pe ea șoriceii pândește,
Să creadă nu prea îi vine
De ce nu îi nimerește.
Sunt centre duium în orașe,
Adopții cu tot cu trusou,
Sălbatice sau buclucașe,
Stăpânii le plimbă-n landou,
Suntem subjugați de pisică,
E idol planetei întregi,
Pot spune la o adică,
Avem sumedenie de legi,
Prin care pedepse cumplite
Primește un om sau stăpân,
Ce-ncearcă sau își permite
Să fie cu ele hapsân.
Taverne, aziluri, spitale
Cu mici populații feline,
Au multe programe legale
”Pisica, de-a pururi, un bine.”

Protejăm pisicile

când pisica nu-i acasă,
plictisită sau voioasă,
tolănită-i pe facebook
și privind la ea năuc,
te întrebi de nu-i mai bine
să nu ai deloc feline
și pe facebook să loghezi,
cum pisici cu ochii verzi,
poți oricând, de vrei, să vezi;
albe și imaculate,
slabe, grase sau pătrate,
Luna Rose, Hosico, Nala
Din Bangkok în Guatemala,
toate, care mai de care,
cu vânzări de calendare,
luptând pentru cauze,
culegând aplauze.
Când un medic mai hilar,
bănuit veterinar,
unui motănel vestit
i-a dat trei luni de trăit,
am pus mână de la mână
și nici într-o săptămână,
fonduri noi am adunat
și trimis la operat,
că White coffee e-un pisic
foarte alintat de mic
și noi toți am disperat,
să-l știm dintre noi plecat,
dincolo de curcubeu,
ce-a urmat vă spun tot eu,
terapie cu hormoni
și cum suntem galantoni,
am făcut din nou o chetă
chiar din banii de mochetă,
s-ajutăm un suflet mic,
să trăiască încă-un pic.
Tot așa mai știu povești,
cu odoare pisicești,
scoase zilnic la plimbare,
în landouri, cărucioare,
cu perdele de dantelă,
demne de o tarantelă,
un libret, o operetă,
la intrare c-o tonetă,
vânzând T-shirts imprimate,
cu pisicile-adorate
sau inele și cercei,
dar și altele, ce vrei,
totul e să ai mulți bani
și să-i sprijini pe motani.

Mirabila pisică

pisicile de pe facebook,
te bagă cert în balamuc,
cu ochii lor seducători,
ce-adună mii de iubitori
și inimile praf le fac,
când tolănite ele zac,
cât ziulica e de mare,
cu coada-n semn de întrebare,
tu mă iubești sau doar te faci,
vreau inimioara de mă placi
și tot așa în filmulețe
le admirăm cum nătăflețe
ajung să intre în bucluc,
cu mii de martori de facebook,
toți înrăiți la nostimade,
unii chiar oameni cumsecade,
ce-n loc să doarmă-n miezul nopții,
pândesc pisici, mai rău ca hoții
și fură poze în neștire,
cu ochi albaștri de safire,
și blană albă și pufoasă
de pisicuță drăgăstoasă,
cu zgaibaracele în sus,
dormind din zori pân' la apus
și populând pereții toți,
că altceva nici  nu mai poți
să vezi la bunii tăi amici,
e plin facebookul  de pisici,
roșcate, albe sau cu dungi,
la știre până să ajungi,
dai de vreo șapte opt feline,
în pijamale cu buline
sau altele cu priviri hoațe
și părul negru pus pe moațe,
că uiți de masă, soț, copii
direct la ele zilnic vii
și te încarci de energie,
văzând un mâț cu pălărie
sau în spilhozen înflorat,
cu telefonul stai în pat,
când ochii-n gură ți-au căzut,

dar nu vrei să te dai bătut
și-n grupuri de pisici de casă,
admiri o poză mai haioasă
cu doi pisoi îmbrățișați
și-n păturici înfășurați,
dormind în patul de păpuși,
iar când de somn cădem răpuși,
în vis apare o pisică,
iar tu ești parcă o furnică,
pe care laba ei în joacă
este chiar acul de cojoacă
și o privești hipnotizat,
fără să știi te lași păpat
și când deșteptătorul zbiară
și păsări cântă pe afară,
te scoli din pat înmărmurit
că pân' la urmă n-ai murit,
a fost un vis, nimic mai mult
și te comporți ca un adult,
care se-ntoarce-n iar și iar,
privind ca mâța-n calendar,
la pozele libidinoase

ale pisicilor pufoase.

Pisici ce aduc noroc

pisicile calico, frate,
cu cozi de-un țol și jumătate,
în țară și în străinătate,
sunt foarte, foarte căutate,
aș vrea să le salvez pe toate
și să le dau la facultate,
să-nvețe pentru masterate
și de ce nu, chiar doctorate,
cum zău, sunt foarte înzestrate
și agere de nu se poate;
dar trebuie să-mi dați dreptate,
le plac doar torturi aromate
și-s moarte după ciocolate,
bomboane, creme parfumate,
aș zice fără răutate
că, pe la noi, aici, în State,
chiar suferă de-obezitate.
Dar cum spuneam în altă parte,
calico de notorietate,
licențiate-n belle arte,
sunt doar pisicile tărcate.

Sunt o pisă mai savantă,
știu ce-nseamnă o secantă
și ador necunoscute
căi cu vrute și nevrute,
cât privește la algebră
sunt al naibii de celebră,
deci pot spune așadar,
nu ca mâța-n calendar,
eu mă uit la o tangentă,
o problemă de-i urgentă
și-i cu o necunoscută,
cum vă spun, sunt pricepută
și-o rezolv oral și-n scris,
taman cât ai zice pis,
dar mai sunt, vezi tu, situații,
când pe lângă ecuații,
stă un șoricel drăguț,
pe deasupra și prostuț,
ce mă-ncurcă, mă intrigă,
vezi, instinctu-n mine strigă,
să-l înhaț și să-l ornez
cu o porție de orez,
cu șofran și cu piper,
cum să fac e un mister,
mai adânc ca algoritmul,
e dictat de bioritmul,
șoricelului ca funcție,
care intră în discuție,
de la Babilon citire,
cum vedeți o omenire
e sedusă de-nmulțire,
dar eu am un singur of,
să descopăr un pantof,
cu un șoricel în el,

chiar și unul mitititel.

Gaston

Nici că s-a văzut motan
Mai zurliu, mai năzdrăvan,
Să se urce pe burlan
C-o bucată de ciolan
Și să roadă la șorici,
Bage spaima-n bibilici,
Prindă muște, musculițe,
Doarmă numai pe pernițe
Și-apoi să mai facă fițe
Când la gât i-agăți fundițe,
Panglici, zgarde, motocei,
Nu motan, ci-un fel de bei,
Răsfățat doar pe sofale,
Nu golan prin mahalale,
Un adevărat musiu,
Roșcovan spre arămiu,
Cu mustăți ferchezuite
Și o coadă, cogeamite,
Îmblănită și stufoasă,
Pân' și vulpea e geloasă:
Doarme, după cum v-am spus,
Mai ales cu burta-n sus,
Lăfăind pe păturici,
Sforăind lângă bunici,
Alergând prin vis o mâță,
Albă, tânără, drăguță,
Efectiv fără pereche,
Cic-ar fi într-o ureche
Din clipa ce-a mirosit-o,
Urmărind-o incognito,
Planuri de logodnă-și face,
Pân-atunci stă ca pe ace,
Și-am să-i las jos pe carpetă,
O bucată de Nepetă,
Iarba mâțelor, adică,
Îi mai zice cătușnică,
Ca la ceas de sărbători,
Prin rafale și ninsori,
Să răzbată-n a lui vise
Cele nouă vieți promise,
Cu smântână și sardele,
Tort de ton și croncănele,
Jucării și o tabletă,
Șoricel - o amuletă.
Când afară ninge lin
Și colinde curg divin,
Tresărind ușor prin somn
E roșcatul de Gaston.

Miți

Am o mâță
ca o fâță,
pupăciosă și drăguță,
care cu neobrăzare
cere câte-o sărutare
ca acelea de om mare,
tolănită pe sofale,
n-ai s-o vezi prin mahalale,
poate-n coș cu portocale,
îmbătată de arome,
în rochițe monocrome,
ea pozează tam-nesam,
până și pe Instagram
și când nimeni nu o vede,
ea la gheme se repede
și atacă și deșiră,
mâța asta mă inspiră
să o angajez cu norma,
blugilor să le dea forma,
ruptă, zdrențe, ferfeniță,
ce vă spun eu din peniță,
e nimic,  talentul ei,
este cel mai bun temei
să-i găsesc pe internet,
chiar o școală de balet,
ba, eu, suflet galanton,
îi gasesc un pension
și-apoi educată bine,
să se-ntoarcă tot la mine,
în jupoane cu buline,
să-i fac poze digitale,
în decoruri orientale
și în versuri s-o slăvesc
și tot neamul pisicesc,
cum nimic nu-i mai firesc.

Vi-l amintiți pe Tom O' Malley,
veteran " cat of the alley" ?!
tot ca el, un biet motan,
ce-și dă drumul pe burlan,
eu am fost până mai ieri,
alergat chiar de hingheri,
dar așa printr-o minune,
am trăit să vă pot spune,
o poveste adevărată,
cu Regina cea bogată,
într-un mare stil lejer,
m-a uns, astăzi, cavaler,
sunt deci, Sir Împiedicatu',
a aflat de-acum tot natu'.
am conac lâng-o pădure,
sunt pe fel de fel de cure,
cură cu brânză Stilton
sau cu vodcă cu bulion,
Bloody Mary parcă-i spune,
nu puteau găsi alt nume,
bine, cura cu homari,
sfântă la parlamentari,
eu, mai nou sunt un pair,
cu blazon de trandafir,
într-o lume alandala,
dimineața fac mandala,
la amiază-o risipesc,
după masă ațipesc,
dar, vin dorurile grele,
dorul mahalalei mele,
dorul după șoricei,
dorul e firesc, ce vrei?!
de mă-ntrebi, îți spun în față,
ca pair, aia nu-i viață,
e un vis de zile mari
cu motani miliardari,
nu fac mare tevatură,
viața fără aventură,
e de-a dreptul un plictis,
orișice mi-este permis,
niciun șarm nu mai găsesc
în al meu rost pisicesc,
dar pe facebook am aflat
de un caz mai izolat,
un motan de România,
înghițise ciocârlia
și atunci când mieuna,
mici concerte el dădea,
au adus experți de-afară,
scărțâia ca o vioară,
vreau și eu în România
să-mi înec melancolia
într-o prună sau o pară,
zic și eu așa-ntr-o doară,
ce-ar mai fi de povestit,
nu știu, cum sunt amețit,
chiar și prințului englez,
nu-i găsesc vreun chichirez
într-un sat vechi transilvan
fără un pair motan,
eu, deci, sper să am bonne chance,
la o viață de suspense
ca pair de România,
cât mai este visteria.

Ca-n tabloul lui Renoir,
mi-am găsit un marinar,
bea absint și e pârlit,
dar eu m-am îndrăgostit;
sunt o damă, o burgheză,
cam în genul siameză,
iar el blond, puțin roșcat,
să-l iubesc nu e păcat,
chiar de-i lefter, veșnic beat,
e-o mândrețe de bărbat.
Vreau cu el să mă mărit,
chit că nu e pricopsit,
dar se supără maman,
să mă prindă c-un golan,
papa este rentier,
speră să iau un boier,
industriaș sau diplomat,
nu unul ce-i agramat,
dar iubirea, nu-i așa,
face tot ce știe ea,
nu se uită, nu alege,
n-are clasă, n-are lege,
el, la fel, e-amorezat,
suferă ca un turbat,
eu tot plâng și tot oftez,
vreau mai nou să emigrez,
să fugim așa în lume,
să ne piardă toți de urme,
undeva prin Martinica,
el bibicul, eu bibica,
pe-o plantație de cafea,
nu ne știe nimenea.

Mi-am pus perucă dinadins,
nu doar să fiu și mai distins,
dar mă cunoaște lumea toată,
sunt Don Juan de altă dată,
între două platinate,
ceva mai sofisticate,
vorba veche-i vorbă nouă,
între două, nu te plouă.
Deci sunt bine dichisit,
și mai am ce mi-am dorit,
clar, alese pe sprânceană,
o iubesc pe cea bălană,
dar am una de rezervă,
sfada lor este acerbă,
eu aș vrea să mă abțin,
dar duelul e sublim,
mă simt foarte stimulat,
că sunt cel mai cel bărbat,
un seducător de clasă
și-o pisică mofturoasă,
nu m-ar schimba nici c-un rege,
mândru sunt, se înțelege,
le pot spune tot ce vreau,
nu vor zice pis sau miau,
ele sunt hipnotizate,
deși sunt emancipate.
Deci sunt șmecher, evident,
cred mai rar așa talent,
dar m-ascund sub n peruci
și îmi fac mereu la cruci,
să nu fiu descoperit,
că-n finanțe sunt falit,
asta e, acuma știți,
vă zic asta printre dinți,
iar mi s-a făcut de ducă,
vreau să-mi pun altă perucă.

Al optulea Henrik eu sunt,
n-a mai fost altul pe pământ,
ca mine de afemeiat,
ce mama drac'lui, sunt bărbat
și orișice mi se cuvine,
eu vreau să mă-nțelegeți bine,
pe Papă nu-l ascult și pace,
îmi iau iubita care-mi place,
o pisă albă sau roșcată,
ba chiar și-o pisi-emancipată,
cu dragoste să mă răsfețe,
musai să fie-o frumusețe
și cu maniere elegante
pentru serbările galante
ce în palat voi găzdui,
când amândoi ne-om zbengui
sătui de roți de cașcaval
să ne gătim de carnaval,
s-o-mbrac în perle și brocart
și galbeni la săraci să-mpart
și să dansez numai cu ea,
să beau lichioruri de cafea
și ea să-mi dăruiasc-un fiu,
Ajunge, știu că e târziu,
voi mai visa și mâine-un pic,
sunt un motan rege Henrik.

Ce știți voi, n-aveți habar,
că eu nu  sunt mușchetar,
în Veneția m-am născut
și-n amor sunt ne'ntrecut,
sunt vestitul Casanova,
strălucind ca supernova,
am fost un copil minune,
orișicine poate spune,
eu, la universitate,
doișpe ani și jumătate,
doar aveam când am intrat
și-am ieșit un magistrat,
am fost cleric, autor,
militar și cartofor,
cabalist și francmason,
pușcăriaș și chiar spion.
Să continui n-are rost,
nici nu știu ce nu am fost,
evadat, seducător,
escroc, medic, scriitor,
dar să știți pe vremea mea,
sexul era altceva,
și Mișcarea#MeToo, vere,
nu era la cei cu-avere,
azi o pisi cu tupeu,
cu o fustă cu pliseu,
te va da în judecată,
spunând că-i utilizată
sau mai rău, însărcinată.
Blondă, neagră sau roșcată
o pisică poate cere
blana-ți, dacă n-ai avere
și sunt foarte-obrăznicuțe,
de pe când sunt pisicuțe,
zgârie de nu te vezi,
ele-așa obțin dovezi,
că cică le-ai abuzat,
fie doar și c-un pupat.
Deci atenție, dragii mei,
că ajungeți tăiței.

Sunt Musette, o damă bine,
ador limba cu măsline,
dar și-un pui la rotisor,
Loulou, primul meu amor,
m-a lăsat, halal motan
și sunt văduvă de-un an,
n-am fost la un bal mascat,
de când Loulou-i răposat,
ce n-aș face pentr-un vals,
ca o pană sunt la dans,
o șampanie, o șaradă,
lumea bună să mă vadă,
cu o mască de pisică,
mirosind a levănțică...
uite că m-am luat cu vorba
și mi-a dat în foc și ciorba,
recunosc, eu am visat,
nu-s o doamnă și-i păcat,
și nici poza nu-i a mea,
e-un afiș de cinema,
numele adevărat
este Blondu' perciunat,
da, și ce dacă-s cotoi,
ce vă privește pe voi,
sunt un pic mai feminin,
visez s-ajung balerin,
vreau să spun o balerină,
o problemă endocrină,
mă tot face ea din el,
noroc că sunt tinerel
și am timp să mă decid,
doar n-o să mă sinucid,
e și-o modă, mai ales,
un motan neînțeles,
musai este respectat,
șansa de-a fi adoptat
e mai mare, poți să-i pui,
panglicuțe de dudui
și rochițe roz bonbon
și să-l dai la pension.
Iar încep să aiurez,
eu așa mă mai distrez.

Eu sunt Blondul cu turban,
cunoscut și ca sultan,
ca în fiecare an,
pregătit de Ramazan,
sunt lungit pe un divan,
după ritul otoman,
îmbrăcat cu un caftan,
mă-ntrețin c-un muzician,
stau shaormele morman
și friptura de curcan,
invitați sunt la chiolhan,
un șaman și-un cotoșman,
un uman și superman,
dac-aș fi un grafoman,
aș face un chiloman
și scrie-un bildungsroman,
despre cornuri cu susan
și pilafuri cu șofran
și un zbor cu deltaplan,
undeva în Rajasthan.

Am turban, am și cercel
și mă dau doar cu Chanel,
am brățară Cartier,
plata mea de la Vermeer.
Nici prea slabă, nici obeză,
o pisană olandeză,
căreia îi șade bine
și-n careuri, și-n buline,
am fost invitată chiar,
de un potentat maghiar,
pe  un vas de croazieră,
în cabină c-o noptieră,
c-o bomboană la culcare,
ziua Dunărea cea mare,
s-o admir cum se cuvine,
savurând la savarine,
eu fac un sejur de vis,
fără să zic măcar pis,
din Passau la Budapesta,
îmi fac așadar siesta,
cu apusuri dunărene,
prin orașe-europene,
ce mai, sunt o norocoasă,
tot pe cât îs de frumoasă,
eu sunt fata cu cercel,
dintr-o perlă mai altfel,
mai rotundă, mai bombată,
sunt a soartei răsfățată.

De Van Gogh ați auzit?
era un motan trăznit,
care-atunci când nu picta,
foarfecele apuca
și urechea-și ciopârțea.
Era singur, era trist,
nu știa că e artist
și-a pictat așa, măi vere
și-a murit fără avere,
cum s-ar zice, ghinion,
astăzi nici c-un milion,
nu-i poți cumpăra o pânză,
deși, zic, nu-i mare brânză
să pictezi în stilul lui,
chiar pe mine de mă pui,
pot crea-ntr-un stil zglobiu
și nu sunt de fel zurliu,
am și pisă, am și pui
fiecare-n casa lui.
Chiar cu coada eu pictez,
ilustrez și desenez,
am urechile-amândouă
și de vreau o viață nouă,
mă fac critic de pictură,
fără mare tevatură,
vă scriu cronică de artă
cam ca ce acum se poartă
pronunțat postmodernism
despre hiperrealism
linii, dungi și acolade,
de și mâța-n coadă șade.

Lăptăreasa lui Vermeer,
într-o zi s-ajung eu sper,
să mă satur de smântână,
frișcă și brânzică bună,
creme și șodou fierbinte,
să-mi înfig puțin un dinte
într-un boț de cașcaval,
pe-un decor primaveral
sau în zile de zăduf,
cu brânzica de burduf
sau iaurturi grase, groase
și să trag la aghioase
după-o masă copioasă,
sunt o mândră lăptăreasă,
mai nou pisa unui baci,
asta-i viața, ce să-i faci,
unii rabdă, alții zburdă,
eu am lapte și am urdă
și nu vreau să mă mărit,
traiul me e fericit,
lapte dulce, covăsit,
am chiar tot ce mi-am dorit.

Sunt Olympia lui Manet,
dintr-un timp ce nu mai e,
curtezană de elită,
duc pe dracu în ispită,
în Parisul de demult,
eu eram aproape-un cult,
delicată și gentilă,
cu privirea de copilă,
nu al naibii de frumoasă,
dar desigur pisicoasă,
cu o floare prinsă-n păr,
ascunzând un adevăr
prea șocant pentru minori,
sclava îmi prezintă flori,
cu care un gentilom,
oarecum mai galanton,
se anunță către seară,
e motanul Pierde-vară,
blond roșcat, puțin cărunt,
odaliscă eu îi sunt
și-am, de fapt, o meserie,
care după cum se știe,
poate naște un scandal,
că-i subiect cam imoral,
dar eu tare mă mândresc,
că din neamul pisicesc,
iată m-a ales pe mine,
prima-ntâi intre feline,
tolanită pe divan,
să-mi aștept blondul motan,
cu bomboanele fondant,
...o bomboană de amant.