Gaston

Nici că s-a văzut motan
Mai zurliu, mai năzdrăvan,
Să se urce pe burlan
C-o bucată de ciolan
Și să roadă la șorici,
Bage spaima-n bibilici,
Prindă muște, musculițe,
Doarmă numai pe pernițe
Și-apoi să mai facă fițe
Când la gât i-agăți fundițe,
Panglici, zgarde, motocei,
Nu motan, ci-un fel de bei,
Răsfățat doar pe sofale,
Nu golan prin mahalale,
Un adevărat musiu,
Roșcovan spre arămiu,
Cu mustăți ferchezuite
Și o coadă, cogeamite,
Îmblănită și stufoasă,
Pân' și vulpea e geloasă:
Doarme, după cum v-am spus,
Mai ales cu burta-n sus,
Lăfăind pe păturici,
Sforăind lângă bunici,
Alergând prin vis o mâță,
Albă, tânără, drăguță,
Efectiv fără pereche,
Cic-ar fi într-o ureche
Din clipa ce-a mirosit-o,
Urmărind-o incognito,
Planuri de logodnă-și face,
Pân-atunci stă ca pe ace,
Și-am să-i las jos pe carpetă,
O bucată de Nepetă,
Iarba mâțelor, adică,
Îi mai zice cătușnică,
Ca la ceas de sărbători,
Prin rafale și ninsori,
Să răzbată-n a lui vise
Cele nouă vieți promise,
Cu smântână și sardele,
Tort de ton și croncănele,
Jucării și o tabletă,
Șoricel - o amuletă.
Când afară ninge lin
Și colinde curg divin,
Tresărind ușor prin somn
E roșcatul de Gaston.