trei feline cu buline

Sunt Olympia lui Manet,
dintr-un timp ce nu mai e,
curtezană de elită,
duc pe dracu în ispită,
în Parisul de demult,
eu eram aproape-un cult,
delicată și gentilă,
cu privirea de copilă,
nu al naibii de frumoasă,
dar desigur pisicoasă,
cu o floare prinsă-n păr,
ascunzând un adevăr
prea șocant pentru minori,
sclava îmi prezintă flori,
cu care un gentilom,
oarecum mai galanton,
se anunță către seară,
e motanul Pierde-vară,
blond roșcat, puțin cărunt,
odaliscă eu îi sunt
și-am, de fapt, o meserie,
care după cum se știe,
poate naște un scandal,
că-i subiect cam imoral,
dar eu tare mă mândresc,
că din neamul pisicesc,
iată m-a ales pe mine,
prima-ntâi intre feline,
tolanită pe divan,
să-mi aștept blondul motan,
cu bomboanele fondant,
...o bomboană de amant.