Aurora

Aurora e-o prințesă
cam ca o delicatesă,
cu un aer princiar,
ca somonul cu mărar,
afumat, cu mascarpone
sau specialități nipone,
ca o perlă roz sau neagră
ce nu știe ce s-aleagă,
scoica, marea sau colierul,
ea alege cocotierul,
nu de alta, dar așa
poți trăi ca bimbașa,
tot ce face dumneai,
când se scoală pe la trei,
e să pape caviarul
sau somonul cu mărarul,
apoi stai să vezi răsfăț,
macarons, vată pe băț,
în landou o plimbărică,
principesă, nu pisică,
aranjată cu dantele,
diademe, zdrăngănele,
I-am zis, fato, asta-i rău,
să nu ai motanul tău,
o familie, ceva,
doar în jilț de catifea,
averile sunt volatile,
nu-ți fă vise inutile,
luxul ce-l trăiești acum,
poate deveni un scrum,
dacă vei ajunge-n stradă,
va fi vai de a ta coadă,
nu știi măcar să vânezi,
ce folos c-ai ochii verzi,
trebuie să dobândești,
apucături pisicești,
să pândești, s-ataci, să furi,
nu tu, perle și coafuri,
ci ruptă din realitate,
o pisică-n libertate.
Dar ea vai, nu-mi dă crezare,
c-ar putea dormi-n parcare,
ca una ce scăpătase,
nu pe pernă de mătase.
Eu degeaba  mă agit,
nu e timpul potrivit,
să încerc să o trezesc,
din acest rai pisicesc,
s-o aduc la realitate,
nimeni nu-mi va da dreptate,
ea profită de situație,
e o divă de senzație,
are zeci de mii de fani
și nu-i pasă de motani.
Falimentul dacă vine,
să nu mă-ntrebați pe mine,
ce fac aceste feline.
Pân-atunci fulgi de creveți
păpăm că suntem isteți
Aurora principesa,

cam așa arată piesa.