trei feline cu buline

Gaston, un motan renumit,

de care ați mai auzit,

era într-o toană cam proastă,

despărțit de un timp de nevastă

și umbla teleleu și smintit.

Oare-avea motive de dor,

la o vârstă nu-i tocmai ușor,

să treci la o altă filosofie,

și-njura fir-ar să fie,

voi fi singur pân-o fi să mor.

Dar deodat' se produse-o minune,

ce îl scoase afară din lume

și cu nu-ș' ce navetă porni

printre aștri și se pomeni

pe Marte într-o misiune.

o pisică cu tabletă,

era de-acum desuetă,

cum n-avea, vezi tu, smartphone,

să vorbească cu Gaston

sau rezerve avion.

N-avea, oameni buni, whatsapp,

însă nici dureri de cap

și-alte carduri piratate

ca prin India sau prin State,

nici furt de identitate.

Ea avea un stil subtil,

chiar de nu avea mobil,

știa, de-acum, meserie,

ultima tehnologie

cu IA și-alte minuni,

societăți pe acțiuni,

totul dintr-o piruetă

cu parola pe tabletă.

Și-avea, soro, o iubită,

o pisă și mai traznită,

ce nici tabletă n-avea,

nici IA, ce coada mea!

Un mâț slăbuț și pirpiriu,

de felul lui și cam candriu,

se văicărea în miez de noapte,

că tot ce papă este lapte,

c-ar vrea să roadă jumărele,

șorici de porc și croncănele,

sau ca pisicii-aristocrați,

guvizi prăjiți și dezosați.

O pisă albă ca hermina,

îl asculta, deci avea vina,

de-a fi părtașă la denunț,

- Eu, astă seară, dau anunț

că schimb stăpânii cei calici,

ce flămânzesc bieții pisici,

cu o stăpână generoasă

și mai ales mărinimoasă,

bătrână, elegantă, fină,

ferm atașată de felină,

c-o clauză în testament

că lasă-averea, evident,

felinei din apartament.

In acest punct zise pisana,

- Să mă prezint, sunt Miss Suzana

oricine poate să ți-o spună

cu mine faci partidă bună,

nu zgârii, scuip sau zic nici pis,

cu mine vei trăi ca-n vis.

Privea pisoiul dolofana,

îi admira ca neaua blana,

apoi oftă și zise scurt,

- Dar tu mănânci numai iaurt

- Ce-i drept, cum sunt o sclifosită,

stăpâna la finețuri mă invită,

homari, greieri prăjiți și trufe,

zmeurii copți direct din tufe,

gura nu pun nici pe chiftele,

darămite, pe croncănele.

- Bine, bine, vreau să zic,

că n-am înțeles nimic.

Să refuzi tu jumărele

sau homari și croncănele?!

- Păi aici e socoteala,

ție îți voi da prăjeala,

-A, așa mai vii de-acasă,

-Și stăpâna ne mai lasă

liberi nopțile de vară,

să privim luna pe-afară.

- Vai, Suzana, ce noroc,

aș fi chiar un dobitoc

să nu văd astă oportunitate

- Ce n-am spus, de străinătate,

voiajez cu-a mea stăpână

cam in fiecare lună.

- Zău, așa, chiar m-ai convins,

sau faci asta dinadins?

- Niciun gând ascuns nu am,

ne-ntâlnirăm tam-nisam

eu, cu dorul de-o familie,

tu, cu-n of de bucătărie.

Ce-a urmat aș vrea să știu,

dar se pare e târziu,

au mâncat greieri prăjiți,

azi cum sunt, grași sau sfrijiți,

fericiți, el diplomat,

ea prințesă în palat?!

Un mister, precum e viața

sau precum te trage ața

ori la bine ori la rău,

garantat, vă spun tot eu.

Elena Malec , 29 iunie, 2025

o pisică-n trei culori

cu ochi verzi tulburători,

miorlăia pe limba ei,

vă spun drept, fără temei,

o pisică cu cercel

avea, soro, un cârcel;

un motan și juniorul

nu-și găseau arătătorul,

și-alte neamuri pisicești

ca ieșite din povești,

zburdau ziulica mare

pe carpete și covoare,

se-ncăpățânau să prindă,

din grădină până-n tindă,

musculițe Drosophila,

că te apuca și mila

să le vezi cu laba-n aer,

rămânând apoi de fraier,

dar ce crezi, aceste loaze

dorm pe perne din atlaze

și n-aduc niciun folos,

dar beau lapte de cocos,

negreșit, la prima oră,

lumea-ntreagă le adoră,

ele știu și, vai, profită,

ca să toarcă, le dai mită,

sunt acum pe Instagram,

apar, dispar tam-nisam,

când la ele-ai o reacție,

te trimit în recreație

sau sfidează frumușel,

topit după-un motănel,

le faci orișice capriciu,

pata ta e-acum un viciu

și declari zi națională

când motanii merg la școală

să studieze bunăoară

cum să-ți tragă o papară,

da, motanii știu ei bine,

cum să profite de tine,

iar pisicile artiste,

mai nou, sunt corporatiste,

le vezi, soro, pe birouri,

tolănite sau rulouri,

torcând ademenitor,

cerșind pui la rotisor,

faci serviciul mai cu spor,

cu elan și cu amor,

din Japonia vine știre

că intrăm în nemurire

cu tot cu feline mici,

neam domestic de pisici.

o pisică cam zurlie

a găsit în farfurie,

jumătate de hamsie

și s-a înfuriat pe dată,

că ea vrea hamsia toată

cu măsline asortată.

Dar stăpânul din Levant

îi răspunse elegant

că e prins în datorii

și nu-și permite hamsii

ce lăsa să se-nțeleagă

că pisica noastră dragă,

în loc seara de-o plimbare,

să iasă la vânătoare

de guzgani și de chițcani,

cum că el nu are bani

de sardele, ton, hamsii

și-alte mofturi și chestii.

Dar felina noastră, frate,

auzind căzu pe spate,

că ea vrea în străinătate,

unde sardele și ton,

e curent și de bonton,

și-o pisică-emancipată

treb-să fie răsfățată,

nu lăsată pe maidan

consumând un biet chițcan,

și-atitudinea ei fermă

o conduse la o fermă,

undeva prin Texas, soro,

n-are farfurii de oro,

nici sardele, nici hamsie,

vânând într-o veselie

din zori până-n miez noapte,

de nu vrea să bea doar lapte.

o prințesă dac-aș fi

o prințesă dac-aș fi,

aș avea un pedigri,

dintr-un țar sau un infante

și-alte neamuri elegante,

aș mânca doar caviar

cu champagne chaque soir

sau cu vodca, cine știe,

printr-o veche gubernie,

un chalet la Chamonix

pentru sezonul de schi,

aș purta doar pălării,

de bonton sau fistichii,

aș avea my private jet,

de profesie-aș fi estet

cum ador să mă implic

în bele-arte un pic.

Dar se pare nu am șansă,

sunt probabil intr-o transă

să mă cred o marcionesă

la o vestită adresă

prin Regat Unit sau nu,

la vreun Centru Pompidou,

să-ntâlnesc apoi un domn

prinț și el de Aragon;

nu accept și chiar mi-e frică,

că de fapt sunt o pisică,

dar fac regulat siesta,

da, am năravul acesta,

ador grogul, caviarul

și fasoane am cu carul,

pe perete-am calendarul

în care privesc ades,

la tabletă am acces,

răsfățată sunt și pace,

mă îmbrac la patru ace,

sau după cum este cazul,

deci care ar fi necazul

e că nu am un milieu

unde să mă desfășor eu,

in splendoarea mea felină,

mai ceva ca o regină.

Noi suntem Els 4 Gats

surioare fără frați,

modernismul l-am adus

și e-ntors cu josu-n sus.

Un Picasso tinerel,

ce iubea un motanel,

și-a expus ceva pictură

fără mare tevatură,

și Antoni Gaudi

și-alte nume fistichii,

Rusiñol, Casas, Utrillo,

sau Granados ori Albeniz

poeți, pictori, arhitecți,

compozitori eminenți,

grup restrâns de somități

hoinărind prin străinătăți.

Dar și noi avem o blană

ce-i aleasă pe sprânceană,

una și-una câteșpatru,

rolul nostru e de teatru,

suntem nobile feline,

moarte, vezi, după praline,

mai avem și-un mic secret,

care vine la pachet

cu povestea modernistă,

Mâța este o artistă.

Plictisite sau curioase,

veșnic suntem prietenoase

și iubim o mângâiere

care face și plăcere

și elimină din stress

asta ni-e în palmares.

Ce-ar mai fi de spus aici

e că n-avem inamici,

căpcăuni și zgripțuroaice,

suntem patru mici leoaice,

curajoase și istețe

când la toți noi dăm binețe.

Fifi, Didi, Sisi, Mimi

Îl ascultă pe Bellini,

Când deodată, ce surpriză!

Se deschide o valiză

Și din ea ies sardeluțe,

Subțirele și drăguțe,

Și aromele nebune

Ne anunță că sunt bune,

Gata de-a fi savurate

De cele patru nepoate,

Descendente din Bastet;

Mama lor e un estet,

Mai degrabă o estetă,

Cu mobil și o tabletă

Ce le face poze multe,

Dar,vezi, ele sunt chiar culte,

Rafinate, manierate,

Adorate, răsfățate,

Însă viața lor e fadă,

O pisică cu broboadă,

Au văzut și-ar vrea și ele

Ca-n afară de sardele

S-aibă așa o experiență,

Asta nu e insolență

Dar, de pildă-un șoricel,

Cenușiu și mititel,

Cu-o burtică rozalie,

Numai bun de o piftie,

Să vâneze virtual

E un vis, un ideal.

se dedica lui Carmen-Maria Mecu

sunt șarmantă și finuță,
rar ca mine pisicuță,
ochii verzi seducători,
cu priviri ce dau fiori,
îmi miroase gura-a flori,
nu a ton și a sardele,
eu nu mă urc pe perdele,
sunt o scumpă și în fine,
mor motanii după mine,
sunt o lady și o știu,
mă curtează-un pis candriu,
vrea cu mine o relație,
l-am trimis în recreație,
vreau motani stilați din UE,
pe care îl văd că nu e,
îl sfidez și bine fac,
i-aș băga pe toți în sac,
și trimite-n America,
la putere e pisica.

noi suntem dintre acei,
care ne pozăm în trei,
Vania, Mișa și Andrei,
toată ziua vrei, nu vrei,
frământăm cozonăcei,
când nu toarcem câteștrei,
iubim crapul cu mujdei
și avem un bun temei,
să fim declarați holtei
cei mai liberi motănei,
Vania, Mișa și Andrei.

Ia să văd cine-i pe-aici,
iubitori, toți, de pisici,
eu sunt, frate, un cotoi,
tandru, tânăr și vioi,
nu prind șoricei, de fel,
filme, văd, cu Fernandel,
am o pisă, o dulceață
și mai vreau să-mi las mustață,
când ravagii eu voi face,
îmbrăcat la patru ace,
în Bugatti cu iubita,
te lovește hepatita
sau ceva-asemănător,
pap doar pui la rotisor,
brănză verde sau albastră,
tolănit stau la fereastră
și mai trag un pui de somn,
zis siesta, sunt un domn,
pe feisbuc postez doar mâțe,
nu pe Fifi, alte fâțe,
am un cont pe Instagram,
poze fac la kilogram,
din vacanțele la mare,
sunt, desigur, cel mai tare,
am chiar acțiuni la bursă,
primesc ponturi, am o sursă,
am o vilă-n Costa Rica,
de stă-n coadă și pisica,
deci vă pup, Au revoir, bye bye
de pe-o plajă in Hawaii.

ce tupeu, auzi, say cheese,
fă apoi puțin strip tease,
Cotoșmanul așadar,
mă va servi cu muștar,
paprica, ceva piper,
să scap viu eu nu mai sper,
mi-a făcut poze cu blitz,
mă răzbun într-un sughiț,
după ce cu mine-n gât,
va râgâi tot pe-atât,
indigestie de face,
ce n-aș da să-l văd cum zace,
plus mustrarea de conștiință,
de-asta n-are trebuință,
dar voi reveni stafie,
o întreagă nebunie.
Stai, motanul face semne,
cred ca a mâncat pesemne,
ciuperci halucinogene
și-acum pot să îl fentez,
dar vreau și eu să visez,
că sunt prinț și că valsez,
dintr-un basm sau un balet,
numit simplu Casse Noisette.

pisicuțe, motănei,
facem toți cozonăcei,
și, desigur, dacă vrei
un masaj cu un ulei
parfumat , din flori de tei,
de stă-n coadă și Grivei,
doar cotoiul lui Andrei,
e, se pare, dintre-acei
care fac doar ce vor ei,
nu cotoi, ci-un pui de bei
cu-o fixație pe femei,
dar nu d-alea de doi lei,
de la rude din Bombay
și-a adus un soi de-ardei
și trage pe nas cât trei,
cântă numai Siboney,
că a fost la Camaguey,
și-n Cuba, ca Hemingway,
din cele două Corei
și-a adus doi porumbei,
face vrăji de-amor cu ei,
da-ntr-o vineri pe la trei,
ce mai, l-a găsit Andrei
aprins tot, scuipând scântei
sau semințe dacă vrei,
din pârdalnicul de-ardei,
nu-i mai arde de femei,
a revenit în bordei
și nu are alt temei,
decât să ceară mamey
și-alte fructe ca un gay.

cozi prăjite de motani,
urechiușe de guzgani,
tabouleh și falafel
din cotoii mai altfel,
porumbei la rotisor
cu un sos mai acrișor,
iarba mâței la pahar,
cu o frunză de mărar
și licori înmiresmate
pentru pise aristocrate,
vin umani și vin feline,
la ăst chef să se închine,
noul trend de fuziune,
apărut în Uniune,
e de-acum și-n România
și e plină farfuria
de mânjeli de sos și cremă
asta cam ca o emblemă
a vestitului chef Pisu
care-a uluit Parisu'
cu soteuri și rateuri,
folosește din plin E-uri,
eu i-aș da o mare stea,
Michelin, de care vrea,
cum a ridicat gulia
la rang mare-n România,
toți mâncăm gulii pane,
nici măcar nu știm de ce,
avem în grădini gulii
și-alte chestii fistichii,
toți motanii românași
sunt morți după papanași,
chiar și unii pisoiași,
pare-mi-se de prin Iași,
ar mânca cu mic cu mare,
dovlecei pane cu floare,
dar eu zic, umani, feline,
autori, poeți, în fine,
ascultați acum la mine,
mult și bun nu prea e bine.

da, ard gazul, sunt don Pisu,
după mine tot Parisu
plânge pe Pisu roșcatul,
am abandonat palatul
și retras la o vădană,
îmi dă adăpost și hrană,
belfer sunt și belferesc,
că-s din neamul motănesc,
șoarici aș putea să prind,
asta ca să mă destind,
dar de lene nu o fac,
toată ziulica zac,
de-aș avea o soțioară,
tinerică și sprințară,
să mă scoată, vezi, afară,
aș cânta și la ghitară,
dar am viața solitară,
iarnă, vară, primăvară,
de cu zori și până-n seară
singurel din cale-afară.
Eu sunt Pisu și sunt don,
să mai trag un pui de somn.

eu la bârnă sunt un as,
n-am căzut o dată-n nas,
prima la olimpiade,
de și mâțu-n coadă șade;
antrenorii mei motani,
fac cu mine-atâția bani,
că au case, iahturi, jeturi,
mănâncă numai brânzeturi
fine, icre negre, trufe,
lor de mine li se rupe,
dacă mă extenuez,
mi-au propus să mă droghez,
performanța s-o mențin,
pentru mine e un chin,
la un campionat, pe bune,
sunt gimnasta de renume,
da-s cu nervii la pământ,
să mă credeți pe cuvânt,
bârnă, bare, sol sau capră,
niciun aparat nu-mi scapă,
flashuri, fani, trofee, aur,
curg ghirlandele de laur,
voi deschide-un club sportiv,
ies la pensie pe motiv
c-am acumulat mult stres
și-apoi cu-al meu palmares,
recrutez pise dotate,
care trebuie-educate,
ba vreo două cluburi, poate,
cel puțin unu în State,
faimă, bani și sănătate,
trăiesc să le am pe toate.

când o cioară oarecare
își ia nasul la purtare
și ziua-n amiaza mare,
ia-n clonț coada unei mâțe,
dolofane și drăguțe,
care apă vrea să bea,
zii acum și dumneata,
dacă cioara nu e rea,
prost crescută și colțoasă,
pisicuța, vezi, o lasă,
o ignoră, miau, nu zice,
se prepară să aplice,
o indiferență rece,
poate ciorii îi va trece
pofta asta de hârjoană,
când cu ciocul plin de blană,
se va îneca, prostuța
și atuncea pisicuța
chiar o labă îi va da,
să se-nvețe minte, na.

zeii m-au înnobilat
cu un zâmbet delicat,
blana mea e ca hermina,
eu sunt Nina balerina,
albă, linsă și distinsă,
pasiunea mea-i aprinsă,
când pe scenă eu dansez,
ce frumos mă balansez,
toți aruncă flori, bezele,
pisele mai tinerele,
poze fac la kilogram,
pe feisbuc și instagram,
mă postează în tutu,
mi-am găsit și un matou,
un montan francez, din sud,
după mine e zălud,
vreau să merg la St. Tropez,
să mănânc doar canape,
musai cu saumon fume,
să plec într-o croazieră,
pe bătrâna Rivieră,
toată lumea să m-adore,
să ajung până-n Azore,
să seduc pisici minore
și un club de fani să am,
s-o țin într-un bairam,
aste vise eu visez,
de când zilnic mă droghez.

suntem niște pisanele,
tandre, blânde, frumușele,
n-avem nicio ocupație,
dar avem o înclinație
spre dormit pe canapele,
perne, coșuri, scăunele,
unde e mai cald și bine,
când cântăm la mandoline,
avem fani pe Instagram,
adorări la kilogram,
așteptăm o bursă-n China,
să studiem chiar medicina
naturistă, mi se pare,
buruieni și ierburi rare,
prafuri din căluți de mare,
rădăcini cumplit de-amare,
mai ceva ca la plafar,
veți primi sticluțe-n dar
într-un spot publicitar,
apărând noi câteștrele,
împletind cu niște-andrele,
un pulover călduros,
promovând mersul pe jos,
exerciții de tai chi
și faimoasele-alifii
provenind tocmai din China,
mult mai bune ca chinina
și vrem, ce mai tura-vura,
să studiem acupunctura,
când brevete vom obține,
vom fi cool, super, în fine.

băsmăluță, băsmăluță,
oare cine-i o drăguță?
sunt un pui de pisicuță,
delicată și blonduță
și-aș dori o feliuță
de salam sau slăninuță
și un tur în mașinuță,
o plimbare pe străduță
ca să nu cresc prea grăsuță.