da, ard gazul, sunt don Pisu,
după mine tot Parisu
plânge pe Pisu roșcatul,
am abandonat palatul
și retras la o vădană,
îmi dă adăpost și hrană,
belfer sunt și belferesc,
că-s din neamul motănesc,
șoarici aș putea să prind,
asta ca să mă destind,
dar de lene nu o fac,
toată ziulica zac,
de-aș avea o soțioară,
tinerică și sprințară,
să mă scoată, vezi, afară,
aș cânta și la ghitară,
dar am viața solitară,
iarnă, vară, primăvară,
de cu zori și până-n seară
singurel din cale-afară.
Eu sunt Pisu și sunt don,
să mai trag un pui de somn.


No comments:

Post a Comment