Gaston, un motan renumit,
de care ați mai auzit,
era într-o toană cam proastă,
despărțit de un timp de nevastă
și umbla teleleu și smintit.
Oare-avea motive de dor,
la o vârstă nu-i tocmai ușor,
să treci la o altă filosofie,
și-njura fir-ar să fie,
voi fi singur pân-o fi să mor.
Dar deodat' se produse-o minune,
ce îl scoase afară din lume
și cu nu-ș' ce navetă porni
printre aștri și se pomeni
pe Marte într-o misiune.
No comments:
Post a Comment