o pisică-n trei culori

o pisică-n trei culori

cu ochi verzi tulburători,

miorlăia pe limba ei,

vă spun drept, fără temei,

o pisică cu cercel

avea, soro, un cârcel;

un motan și juniorul

nu-și găseau arătătorul,

și-alte neamuri pisicești

ca ieșite din povești,

zburdau ziulica mare

pe carpete și covoare,

se-ncăpățânau să prindă,

din grădină până-n tindă,

musculițe Drosophila,

că te apuca și mila

să le vezi cu laba-n aer,

rămânând apoi de fraier,

dar ce crezi, aceste loaze

dorm pe perne din atlaze

și n-aduc niciun folos,

dar beau lapte de cocos,

negreșit, la prima oră,

lumea-ntreagă le adoră,

ele știu și, vai, profită,

ca să toarcă, le dai mită,

sunt acum pe Instagram,

apar, dispar tam-nisam,

când la ele-ai o reacție,

te trimit în recreație

sau sfidează frumușel,

topit după-un motănel,

le faci orișice capriciu,

pata ta e-acum un viciu

și declari zi națională

când motanii merg la școală

să studieze bunăoară

cum să-ți tragă o papară,

da, motanii știu ei bine,

cum să profite de tine,

iar pisicile artiste,

mai nou, sunt corporatiste,

le vezi, soro, pe birouri,

tolănite sau rulouri,

torcând ademenitor,

cerșind pui la rotisor,

faci serviciul mai cu spor,

cu elan și cu amor,

din Japonia vine știre

că intrăm în nemurire

cu tot cu feline mici,

neam domestic de pisici.