sunt șarmantă și finuță,
rar ca mine pisicuță,
ochii verzi seducători,
cu priviri ce dau fiori,
îmi miroase gura-a flori,
nu a ton și a sardele,
eu nu mă urc pe perdele,
sunt o scumpă și în fine,
mor motanii după mine,
sunt o lady și o știu,
mă curtează-un pis candriu,
vrea cu mine o relație,
l-am trimis în recreație,
vreau motani stilați din UE,
pe care îl văd că nu e,
îl sfidez și bine fac,
i-aș băga pe toți în sac,
și trimite-n America,
la putere e pisica.
noi suntem dintre acei,
care ne pozăm în trei,
Vania, Mișa și Andrei,
toată ziua vrei, nu vrei,
frământăm cozonăcei,
când nu toarcem câteștrei,
iubim crapul cu mujdei
și avem un bun temei,
să fim declarați holtei
cei mai liberi motănei,
Vania, Mișa și Andrei.
Ia să văd cine-i pe-aici,
iubitori, toți, de pisici,
eu sunt, frate, un cotoi,
tandru, tânăr și vioi,
nu prind șoricei, de fel,
filme, văd, cu Fernandel,
am o pisă, o dulceață
și mai vreau să-mi las mustață,
când ravagii eu voi face,
îmbrăcat la patru ace,
în Bugatti cu iubita,
te lovește hepatita
sau ceva-asemănător,
pap doar pui la rotisor,
brănză verde sau albastră,
tolănit stau la fereastră
și mai trag un pui de somn,
zis siesta, sunt un domn,
pe feisbuc postez doar mâțe,
nu pe Fifi, alte fâțe,
am un cont pe Instagram,
poze fac la kilogram,
din vacanțele la mare,
sunt, desigur, cel mai tare,
am chiar acțiuni la bursă,
primesc ponturi, am o sursă,
am o vilă-n Costa Rica,
de stă-n coadă și pisica,
deci vă pup, Au revoir, bye bye
de pe-o plajă in Hawaii.
ce tupeu, auzi, say cheese,
fă apoi puțin strip tease,
Cotoșmanul așadar,
mă va servi cu muștar,
paprica, ceva piper,
să scap viu eu nu mai sper,
mi-a făcut poze cu blitz,
mă răzbun într-un sughiț,
după ce cu mine-n gât,
va râgâi tot pe-atât,
indigestie de face,
ce n-aș da să-l văd cum zace,
plus mustrarea de conștiință,
de-asta n-are trebuință,
dar voi reveni stafie,
o întreagă nebunie.
Stai, motanul face semne,
cred ca a mâncat pesemne,
ciuperci halucinogene
și-acum pot să îl fentez,
dar vreau și eu să visez,
că sunt prinț și că valsez,
dintr-un basm sau un balet,
numit simplu Casse Noisette.
pisicuțe, motănei,
facem toți cozonăcei,
și, desigur, dacă vrei
un masaj cu un ulei
parfumat , din flori de tei,
de stă-n coadă și Grivei,
doar cotoiul lui Andrei,
e, se pare, dintre-acei
care fac doar ce vor ei,
nu cotoi, ci-un pui de bei
cu-o fixație pe femei,
dar nu d-alea de doi lei,
de la rude din Bombay
și-a adus un soi de-ardei
și trage pe nas cât trei,
cântă numai Siboney,
că a fost la Camaguey,
și-n Cuba, ca Hemingway,
din cele două Corei
și-a adus doi porumbei,
face vrăji de-amor cu ei,
da-ntr-o vineri pe la trei,
ce mai, l-a găsit Andrei
aprins tot, scuipând scântei
sau semințe dacă vrei,
din pârdalnicul de-ardei,
nu-i mai arde de femei,
a revenit în bordei
și nu are alt temei,
decât să ceară mamey
și-alte fructe ca un gay.
cozi prăjite de motani,
urechiușe de guzgani,
tabouleh și falafel
din cotoii mai altfel,
porumbei la rotisor
cu un sos mai acrișor,
iarba mâței la pahar,
cu o frunză de mărar
și licori înmiresmate
pentru pise aristocrate,
vin umani și vin feline,
la ăst chef să se închine,
noul trend de fuziune,
apărut în Uniune,
e de-acum și-n România
și e plină farfuria
de mânjeli de sos și cremă
asta cam ca o emblemă
a vestitului chef Pisu
care-a uluit Parisu'
cu soteuri și rateuri,
folosește din plin E-uri,
eu i-aș da o mare stea,
Michelin, de care vrea,
cum a ridicat gulia
la rang mare-n România,
toți mâncăm gulii pane,
nici măcar nu știm de ce,
avem în grădini gulii
și-alte chestii fistichii,
toți motanii românași
sunt morți după papanași,
chiar și unii pisoiași,
pare-mi-se de prin Iași,
ar mânca cu mic cu mare,
dovlecei pane cu floare,
dar eu zic, umani, feline,
autori, poeți, în fine,
ascultați acum la mine,
mult și bun nu prea e bine.
da, ard gazul, sunt don Pisu,
după mine tot Parisu
plânge pe Pisu roșcatul,
am abandonat palatul
și retras la o vădană,
îmi dă adăpost și hrană,
belfer sunt și belferesc,
că-s din neamul motănesc,
șoarici aș putea să prind,
asta ca să mă destind,
dar de lene nu o fac,
toată ziulica zac,
de-aș avea o soțioară,
tinerică și sprințară,
să mă scoată, vezi, afară,
aș cânta și la ghitară,
dar am viața solitară,
iarnă, vară, primăvară,
de cu zori și până-n seară
singurel din cale-afară.
Eu sunt Pisu și sunt don,
să mai trag un pui de somn.
eu la bârnă sunt un as,
n-am căzut o dată-n nas,
prima la olimpiade,
de și mâțu-n coadă șade;
antrenorii mei motani,
fac cu mine-atâția bani,
că au case, iahturi, jeturi,
mănâncă numai brânzeturi
fine, icre negre, trufe,
lor de mine li se rupe,
dacă mă extenuez,
mi-au propus să mă droghez,
performanța s-o mențin,
pentru mine e un chin,
la un campionat, pe bune,
sunt gimnasta de renume,
da-s cu nervii la pământ,
să mă credeți pe cuvânt,
bârnă, bare, sol sau capră,
niciun aparat nu-mi scapă,
flashuri, fani, trofee, aur,
curg ghirlandele de laur,
voi deschide-un club sportiv,
ies la pensie pe motiv
c-am acumulat mult stres
și-apoi cu-al meu palmares,
recrutez pise dotate,
care trebuie-educate,
ba vreo două cluburi, poate,
cel puțin unu în State,
faimă, bani și sănătate,
trăiesc să le am pe toate.
când o cioară oarecare
își ia nasul la purtare
și ziua-n amiaza mare,
ia-n clonț coada unei mâțe,
dolofane și drăguțe,
care apă vrea să bea,
zii acum și dumneata,
dacă cioara nu e rea,
prost crescută și colțoasă,
pisicuța, vezi, o lasă,
o ignoră, miau, nu zice,
se prepară să aplice,
o indiferență rece,
poate ciorii îi va trece
pofta asta de hârjoană,
când cu ciocul plin de blană,
se va îneca, prostuța
și atuncea pisicuța
chiar o labă îi va da,
să se-nvețe minte, na.
zeii m-au înnobilat
cu un zâmbet delicat,
blana mea e ca hermina,
eu sunt Nina balerina,
albă, linsă și distinsă,
pasiunea mea-i aprinsă,
când pe scenă eu dansez,
ce frumos mă balansez,
toți aruncă flori, bezele,
pisele mai tinerele,
poze fac la kilogram,
pe feisbuc și instagram,
mă postează în tutu,
mi-am găsit și un matou,
un montan francez, din sud,
după mine e zălud,
vreau să merg la St. Tropez,
să mănânc doar canape,
musai cu saumon fume,
să plec într-o croazieră,
pe bătrâna Rivieră,
toată lumea să m-adore,
să ajung până-n Azore,
să seduc pisici minore
și un club de fani să am,
s-o țin într-un bairam,
aste vise eu visez,
de când zilnic mă droghez.
suntem niște pisanele,
tandre, blânde, frumușele,
n-avem nicio ocupație,
dar avem o înclinație
spre dormit pe canapele,
perne, coșuri, scăunele,
unde e mai cald și bine,
când cântăm la mandoline,
avem fani pe Instagram,
adorări la kilogram,
așteptăm o bursă-n China,
să studiem chiar medicina
naturistă, mi se pare,
buruieni și ierburi rare,
prafuri din căluți de mare,
rădăcini cumplit de-amare,
mai ceva ca la plafar,
veți primi sticluțe-n dar
într-un spot publicitar,
apărând noi câteștrele,
împletind cu niște-andrele,
un pulover călduros,
promovând mersul pe jos,
exerciții de tai chi
și faimoasele-alifii
provenind tocmai din China,
mult mai bune ca chinina
și vrem, ce mai tura-vura,
să studiem acupunctura,
când brevete vom obține,
vom fi cool, super, în fine.
băsmăluță, băsmăluță,
oare
cine-i o drăguță?
sunt un
pui de pisicuță,
delicată
și blonduță
și-aș
dori o feliuță
de
salam sau slăninuță
și un tur în mașinuță,
o plimbare pe străduță
ca să nu cresc prea grăsuță.
sunt o pisă rotofeie,
despre mine-au scris condeie
luminate sau glumețe,
sunt de-a dreptu-o frumusețe,
blana mi-este mătăsoasă,
coada neagră și stufoasă,
ochii verzi, seducători,
cu priviri ce dau fiori
și emoții fel de fel,
când privesc un șoricel
și mai am, să știți, pe față,
o mândrețe de mustață,
fire fine, arcuite,
cu care îmi pot permite
să adulmec bunătăți,
provenind din străinătăți,
brânză Roquefort și creveți,
icre negre sau bureți,
mititei cu anason
și un praf de cardamon,
cum în orișice felină,
se ascunde o regină,
gusturile-i rafinate,
nu prea trec neobservate,
pictori mari și pictori mici,
au avut model pisici
tandre, leneșe,-alintate,
având rang de majestate,
când tronau în puf și-atlaz,
ținând lumea în extaz,
torcând dezinteresate,
de uiți de singurătate.