versuri din cartea Trei feline cu buline de Elena Malec, dar și rondeluri și monorime cu pisici.
Gaston, un motan renumit,
de care ați mai auzit,
era într-o toană cam proastă,
despărțit de un timp de nevastă
și umbla teleleu și smintit.
Oare-avea motive de dor,
la o vârstă nu-i tocmai ușor,
să treci la o altă filosofie,
și-njura fir-ar să fie,
voi fi singur pân-o fi să mor.
Dar deodat' se produse-o minune,
ce îl scoase afară din lume
și cu nu-ș' ce navetă porni
printre aștri și se pomeni
pe Marte într-o misiune.
o pisică cu tabletă,
era de-acum desuetă,
cum n-avea, vezi tu, smartphone,
să vorbească cu Gaston
sau rezerve avion.
N-avea, oameni buni, whatsapp,
însă nici dureri de cap
și-alte carduri piratate
ca prin India sau prin State,
nici furt de identitate.
Ea avea un stil subtil,
chiar de nu avea mobil,
știa, de-acum, meserie,
ultima tehnologie
cu IA și-alte minuni,
societăți pe acțiuni,
totul dintr-o piruetă
cu parola pe tabletă.
Și-avea, soro, o iubită,
o pisă și mai traznită,
ce nici tabletă n-avea,
nici IA, ce coada mea!
Un mâț slăbuț și pirpiriu,
de felul lui și cam candriu,
se văicărea în miez de noapte,
că tot ce papă este lapte,
c-ar vrea să roadă jumărele,
șorici de porc și croncănele,
sau ca pisicii-aristocrați,
guvizi prăjiți și dezosați.
O pisă albă ca hermina,
îl asculta, deci avea vina,
de-a fi părtașă la denunț,
- Eu, astă seară, dau anunț
că schimb stăpânii cei calici,
ce flămânzesc bieții pisici,
cu o stăpână generoasă
și mai ales mărinimoasă,
bătrână, elegantă, fină,
ferm atașată de felină,
c-o clauză în testament
că lasă-averea, evident,
felinei din apartament.
In acest punct zise pisana,
- Să mă prezint, sunt Miss Suzana
oricine poate să ți-o spună
cu mine faci partidă bună,
nu zgârii, scuip sau zic nici pis,
cu mine vei trăi ca-n vis.
Privea pisoiul dolofana,
îi admira ca neaua blana,
apoi oftă și zise scurt,
- Dar tu mănânci numai iaurt
- Ce-i drept, cum sunt o sclifosită,
stăpâna la finețuri mă invită,
homari, greieri prăjiți și trufe,
zmeurii copți direct din tufe,
gura nu pun nici pe chiftele,
darămite, pe croncănele.
- Bine, bine, vreau să zic,
că n-am înțeles nimic.
Să refuzi tu jumărele
sau homari și croncănele?!
- Păi aici e socoteala,
ție îți voi da prăjeala,
-A, așa mai vii de-acasă,
-Și stăpâna ne mai lasă
liberi nopțile de vară,
să privim luna pe-afară.
- Vai, Suzana, ce noroc,
aș fi chiar un dobitoc
să nu văd astă oportunitate
- Ce n-am spus, de străinătate,
voiajez cu-a mea stăpână
cam in fiecare lună.
- Zău, așa, chiar m-ai convins,
sau faci asta dinadins?
- Niciun gând ascuns nu am,
ne-ntâlnirăm tam-nisam
eu, cu dorul de-o familie,
tu, cu-n of de bucătărie.
Ce-a urmat aș vrea să știu,
dar se pare e târziu,
au mâncat greieri prăjiți,
azi cum sunt, grași sau sfrijiți,
fericiți, el diplomat,
ea prințesă în palat?!
Un mister, precum e viața
sau precum te trage ața
ori la bine ori la rău,
garantat, vă spun tot eu.
Elena Malec , 29 iunie, 2025
o pisică-n trei culori
cu ochi verzi tulburători,
miorlăia pe limba ei,
vă spun drept, fără temei,
o pisică cu cercel
avea, soro, un cârcel;
un motan și juniorul
nu-și găseau arătătorul,
și-alte neamuri pisicești
ca ieșite din povești,
zburdau ziulica mare
pe carpete și covoare,
se-ncăpățânau să prindă,
din grădină până-n tindă,
musculițe Drosophila,
că te apuca și mila
să le vezi cu laba-n aer,
rămânând apoi de fraier,
dar ce crezi, aceste loaze
dorm pe perne din atlaze
și n-aduc niciun folos,
dar beau lapte de cocos,
negreșit, la prima oră,
lumea-ntreagă le adoră,
ele știu și, vai, profită,
ca să toarcă, le dai mită,
sunt acum pe Instagram,
apar, dispar tam-nisam,
când la ele-ai o reacție,
te trimit în recreație
sau sfidează frumușel,
topit după-un motănel,
le faci orișice capriciu,
pata ta e-acum un viciu
și declari zi națională
când motanii merg la școală
să studieze bunăoară
cum să-ți tragă o papară,
da, motanii știu ei bine,
cum să profite de tine,
iar pisicile artiste,
mai nou, sunt corporatiste,
le vezi, soro, pe birouri,
tolănite sau rulouri,
torcând ademenitor,
cerșind pui la rotisor,
faci serviciul mai cu spor,
cu elan și cu amor,
din Japonia vine știre
că intrăm în nemurire
cu tot cu feline mici,
neam domestic de pisici.
o pisică cam zurlie
a găsit în farfurie,
jumătate de hamsie
și s-a înfuriat pe dată,
că ea vrea hamsia toată
cu măsline asortată.
Dar stăpânul din Levant
îi răspunse elegant
că e prins în datorii
și nu-și permite hamsii
ce lăsa să se-nțeleagă
că pisica noastră dragă,
în loc seara de-o plimbare,
să iasă la vânătoare
de guzgani și de chițcani,
cum că el nu are bani
de sardele, ton, hamsii
și-alte mofturi și chestii.
Dar felina noastră, frate,
auzind căzu pe spate,
că ea vrea în străinătate,
unde sardele și ton,
e curent și de bonton,
și-o pisică-emancipată
treb-să fie răsfățată,
nu lăsată pe maidan
consumând un biet chițcan,
și-atitudinea ei fermă
o conduse la o fermă,
undeva prin Texas, soro,
n-are farfurii de oro,
nici sardele, nici hamsie,
vânând într-o veselie
din zori până-n miez noapte,
de nu vrea să bea doar lapte.
o prințesă dac-aș fi,
aș avea un pedigri,
dintr-un țar sau un infante
și-alte neamuri elegante,
aș mânca doar caviar
cu champagne chaque soir
sau cu vodca, cine știe,
printr-o veche gubernie,
un chalet la Chamonix
pentru sezonul de schi,
aș purta doar pălării,
de bonton sau fistichii,
aș avea my private jet,
de profesie-aș fi estet
cum ador să mă implic
în bele-arte un pic.
Dar se pare nu am șansă,
sunt probabil intr-o transă
să mă cred o marcionesă
la o vestită adresă
prin Regat Unit sau nu,
la vreun Centru Pompidou,
să-ntâlnesc apoi un domn
prinț și el de Aragon;
nu accept și chiar mi-e frică,
că de fapt sunt o pisică,
dar fac regulat siesta,
da, am năravul acesta,
ador grogul, caviarul
și fasoane am cu carul,
pe perete-am calendarul
în care privesc ades,
la tabletă am acces,
răsfățată sunt și pace,
mă îmbrac la patru ace,
sau după cum este cazul,
deci care ar fi necazul
e că nu am un milieu
unde să mă desfășor eu,
in splendoarea mea felină,
mai ceva ca o regină.
Fifi, Didi, Sisi, Mimi
Îl ascultă pe Bellini,
Când deodată, ce surpriză!
Se deschide o valiză
Și din ea ies sardeluțe,
Subțirele și drăguțe,
Și aromele nebune
Ne anunță că sunt bune,
Gata de-a fi savurate
De cele patru nepoate,
Descendente din Bastet;
Mama lor e un estet,
Mai degrabă o estetă,
Cu mobil și o tabletă
Ce le face poze multe,
Dar,vezi, ele sunt chiar culte,
Rafinate, manierate,
Adorate, răsfățate,
Însă viața lor e fadă,
O pisică cu broboadă,
Au văzut și-ar vrea și ele
Ca-n afară de sardele
S-aibă așa o experiență,
Asta nu e insolență
Dar, de pildă-un șoricel,
Cenușiu și mititel,
Cu-o burtică rozalie,
Numai bun de o piftie,
Să vâneze virtual
E un vis, un ideal.
se dedica lui Carmen-Maria Mecu
