Gaston, un motan renumit,

de care ați mai auzit,

era într-o toană cam proastă,

despărțit de un timp de nevastă

și umbla teleleu și smintit.

Oare-avea motive de dor,

la o vârstă nu-i tocmai ușor,

să treci la o altă filosofie,

și-njura fir-ar să fie,

voi fi singur pân-o fi să mor.

Dar deodat' se produse-o minune,

ce îl scoase afară din lume

și cu nu-ș' ce navetă porni

printre aștri și se pomeni

pe Marte într-o misiune.

 

 o pisică cu tabletă,

era de-acum desuetă,

cum n-avea, vezi tu, smartphone,

să vorbească cu Gaston

sau rezerve avion.

N-avea, oameni buni, whatsapp,

însă nici dureri de cap

și-alte carduri piratate

ca prin India sau prin State,

nici furt de identitate.

Ea avea un stil subtil,

chiar de nu avea mobil,

știa, de-acum, meserie,

ultima tehnologie

cu IA și-alte minuni,

societăți pe acțiuni,

totul dintr-o piruetă

cu parola pe tabletă.

Și-avea, soro, o iubită,

o pisă și mai traznită,

ce nici tabletă n-avea,

nici IA, ce coada mea!