Un mâț slăbuț și pirpiriu,

de felul lui și cam candriu,

se văicărea în miez de noapte,

că tot ce papă este lapte,

c-ar vrea să roadă jumărele,

șorici de porc și croncănele,

sau ca pisicii-aristocrați,

guvizi prăjiți și dezosați.

O pisă albă ca hermina,

îl asculta, deci avea vina,

de-a fi părtașă la denunț,

 - Eu, astă seară, dau anunț

că schimb stăpânii cei calici,

ce flămânzesc bieții pisici, 

cu o stăpână generoasă

și mai ales mărinimoasă,

bătrână, elegantă, fină,

ferm atașată de felină,

c-o clauză în testament

că lasă-averea, evident,

felinei din apartament. 

In acest punct zise pisana,

- Să mă prezint, sunt Miss Suzana

oricine poate să ți-o spună

cu mine faci partidă bună,

nu zgârii, scuip sau zic nici pis,

cu mine vei trăi ca-n vis.

Privea pisoiul dolofana,

îi admira ca neaua blana,

apoi oftă și zise scurt,

- Dar tu mănânci numai iaurt

- Ce-i drept, cum sunt o sclifosită,

stăpâna la finețuri mă invită,

homari, greieri prăjiți și trufe,

zmeurii copți direct din tufe,

gura nu pun nici pe chiftele,

darămite, pe croncănele.

 - Bine, bine, vreau să zic,

că n-am înțeles nimic.

Să refuzi tu jumărele

sau homari și croncănele?!

- Păi aici e socoteala,

ție îți voi da prăjeala,

-A, așa mai vii de-acasă,

-Și stăpâna ne mai lasă

liberi nopțile de vară,

să privim luna pe-afară.

- Vai, Suzana, ce noroc,

aș fi chiar un dobitoc

să nu văd astă oportunitate

- Ce n-am spus, de străinătate,

voiajez cu-a mea stăpână

cam in fiecare lună. 

- Zău, așa, chiar m-ai convins,

sau faci asta dinadins?

- Niciun gând ascuns nu am,

ne-ntâlnirăm tam-nisam

eu, cu dorul de-o familie,

tu, cu-n of de bucătărie.

Ce-a urmat aș vrea să știu,

dar se pare e târziu,

au mâncat greieri prăjiți,

azi cum sunt, grași sau sfrijiți,

fericiți, el diplomat,

ea prințesă în palat?!

Un mister, precum e viața 

sau precum te trage ața

ori la bine ori la rău,

garantat, vă spun tot eu.

Elena Malec , 29 iunie, 2025

o pisică-n trei culori

o pisică-n trei culori

cu ochi verzi tulburători,

miorlăia pe limba ei,

vă spun drept, fără temei,

o pisică cu cercel

avea, soro, un cârcel;

un motan și juniorul

nu-și găseau arătătorul,

și-alte neamuri pisicești

ca ieșite din povești,

zburdau ziulica mare

pe carpete și covoare,

se-ncăpățânau să prindă,

din grădină până-n tindă,

musculițe Drosophila,

că te apuca și mila

să le vezi cu laba-n aer,

rămânând apoi de fraier,

dar ce crezi, aceste loaze

dorm pe perne din atlaze

și n-aduc niciun folos,

dar beau lapte de cocos,

negreșit, la prima oră,

lumea-ntreagă le adoră,

ele știu și, vai, profită,

ca să toarcă, le dai mită,

sunt acum pe Instagram,

apar, dispar tam-nisam,

când la ele-ai o reacție,

te trimit în recreație

sau sfidează frumușel,

topit după-un motănel,

le faci orișice capriciu,

pata ta e-acum un viciu

și declari zi națională

când motanii merg la școală

să studieze bunăoară

cum să-ți tragă o papară,

da, motanii știu ei bine,

cum să profite de tine,

iar pisicile artiste,

mai nou, sunt corporatiste,

le vezi, soro, pe birouri,

tolănite sau rulouri,

torcând ademenitor,

cerșind pui la rotisor,

faci serviciul mai cu spor,

cu elan și cu amor,

din Japonia vine știre

că intrăm în nemurire

cu tot cu feline mici,

neam domestic de pisici. 




o pisică cam zurlie

o pisică cam zurlie

a găsit în farfurie,

jumătate de hamsie

și s-a înfuriat pe dată,

că ea vrea hamsia toată

cu măsline asortată.

Dar stăpânul din Levant

îi răspunse elegant

că e prins în datorii

și nu-și permite hamsii

ce lăsa să se-nțeleagă

că pisica noastră dragă,

în loc seara de-o plimbare,

să iasă la vânătoare

de guzgani și de chițcani,

cum că el nu are bani

de sardele, ton, hamsii

și-alte mofturi și chestii.

Dar felina noastră, frate,

auzind căzu pe spate,

că ea vrea în străinătate,

unde sardele și ton,

e curent și de bonton,

și-o pisică-emancipată

treb-să fie răsfățată,

nu lăsată pe maidan

consumând un biet chițcan,

și-atitudinea ei fermă

o conduse la o fermă,

undeva prin Texas, soro,

n-are farfurii de oro,

nici sardele, nici hamsie,

vânând într-o veselie

din zori până-n miez noapte,

de nu vrea să bea doar lapte. 

o prințesă dac-aș fi

 o prințesă dac-aș fi,

aș avea un pedigri,

dintr-un țar sau un infante

și-alte neamuri elegante,

aș mânca doar caviar

cu champagne chaque soir 

sau cu vodca, cine știe,

printr-o veche gubernie,

un chalet la Chamonix

pentru sezonul de schi,

aș purta doar pălării,

de bonton sau fistichii,

aș avea my private jet,

de profesie-aș fi estet

cum ador să mă implic

în bele-arte un pic.

Dar se pare nu am șansă,

sunt probabil intr-o transă

să mă cred o marcionesă

la o vestită adresă

prin Regat Unit sau nu,

la vreun Centru Pompidou,

să-ntâlnesc apoi un domn

prinț și el de Aragon;

nu accept și chiar mi-e frică,

că de fapt sunt o pisică,

dar fac regulat siesta,

da, am năravul acesta,

ador grogul, caviarul

și fasoane am cu carul,

pe perete-am calendarul

în care privesc ades,

la tabletă am acces,

răsfățată sunt și pace,

mă îmbrac la patru ace,

sau după cum este cazul,

deci care ar fi necazul

e că nu am un milieu

unde să mă desfășor eu,

in splendoarea mea felină,

mai ceva ca o regină.