la fereastră stau acum
și privesc cum trec pe drum,
fel de fel de grăsunele
și mai mari și mititele,
în papuci, cu șort de baie,
mi se face părul claie,
încotro ai să apuci,
vezi obraznicele buci,
tot săltând și coborând,
toți motanii stau la rând
mersu-acesta i-a trezit
și s-au pus, azi, pe privit,
e de-acum un loc comun,
dintre toți ce trec pe drum,
ființa care-i mai divină
e, firește, o felină,
legănându-se agale,
când o vezi venind pe cale,
suplă, zveltă, elegantă
și de-a dreptul fascinantă,
gata să te bage-n boală,
fără nicio îndoială,
deci, ce-aș vrea să tot privesc
e doar neamul pisicesc,
mergând mândru pe cărare,
sper că nu-i cu supărare.


No comments:

Post a Comment