sunt Matou, motan de casă
și am blana negricioasă,
ochi ca două chihlimbare
și șosete în picioare,
albe, scurte și pufoase,
date naibii de frumoase.
Îmi fac veacu-n mahala,
lângă noi e-un cinema,
văd la filme cu toptanul,
am abonament tot anul,
Casablanca, bunăoară,
am vazut-o a șaptea oară,
când la pian un negru gras
le cânta de bun rămas
și de căte ori, măi, frate,
Pisicile-aristocrate,
le știu rolul pe de rost,
cinefil sunt și am fost,
jur pe Fanfan la tulipe
și complexul lui Oedip,
pe hamsii și ciocolată,
ce Matou am fost odată!






No comments:

Post a Comment