am trăit s-o văd și pe-asta,
mi-am abandonat nevasta,
să-mi îndeplinesc un vis
și s-ajung pe la Paris.
Și ca orișice motan
voi vedea un French cancan,
servi crepes în fel și fel,
sui pe La Tour Eiffel.
Poate-un film de Claude Lelouch,
să mă plimb cu bateau-mouche,
să flanez pe bulevarde,
de așa ceva îmi arde,
de-o șampanie spumantă,
evident cu o amantă,
poate chiar la belle du jour,
se-nțelege, mon amour,
și-uite-așa Musette a mea,
tocmai mă compătimea,
că nu sunt un vraie matou
și că nu mă aime beaucoup
și nici nu-s français de fel,
pentru ea în vreun duel
să mă bat cu alt motan,
ba că aș fi un golan,
profitor și arivist,
asta a fost cel mai trist,
greu moment din viața mea,
franțuzoaicele sadea,
jur ca nu-s decât belea,
stau acum în cafenea
și trag dintr-o narghilea,
meditând la ce zicea
și cum mă mai beștelea,
de-mi vine să-mi iau valea.

sunt Matou, motan de casă
și am blana negricioasă,
ochi ca două chihlimbare
și șosete în picioare,
albe, scurte și pufoase,
date naibii de frumoase.
Îmi fac veacu-n mahala,
lângă noi e-un cinema,
văd la filme cu toptanul,
am abonament tot anul,
Casablanca, bunăoară,
am vazut-o a șaptea oară,
când la pian un negru gras
le cânta de bun rămas
și de căte ori, măi, frate,
Pisicile-aristocrate,
le știu rolul pe de rost,
cinefil sunt și am fost,
jur pe Fanfan la tulipe
și complexul lui Oedip,
pe hamsii și ciocolată,
ce Matou am fost odată!

eu sunt Blondu' cu burtică
și prin pomi nu mi-este frică,
dar mai dau peste-o furnică,
de mă-nțeapă, mă bășică
și, cum vezi, la o adică,
fac prin pom hopa-Mitică,
ba mai rup vreo rămurică
și pe ea c-o păsărică.

Nu-i așa că sunt cochetă?
sunt o pisă midinetă,
cu bonetă și jachetă,
pe deasupra și vedetă
într-un rol de operetă,
mă pricep și la croșetă,
la croșetă și lasetă,
vă pot face o beretă
de culoare violetă
și în ea o margaretă.

toți vecinii din cartier
îmi spun Maurice Chevalier,
dar eu nu-s mâț de estradă,
gata pentru-o nostimadă,
unchiul meu a fost pair,
un boboc de trandafir,
el purta la butonieră,
politician de carieră,
eu am moștenit moșii,
iahturi, vile, vreo cinci vii
prin Italia, în Toscana,
un club la Copacabana,
ce-ar mai fi de spus e că,
nu am încă o pisică,
nu am timp, nu am talent
sau sunt doar cam indolent,
dar o pisă frumușică,
suplă, blondă, singurică,
îmi doresc să am și eu,
să o port ca pe-un trofeu,

să o-mbrac doar de la Prada
și să lăsăm mască strada,
când ieșim la braț în doi,
să se uite toți la noi,
asta vreau, asta poftesc
jur pe neamul pisicesc.

din Tibet vă dau o veste,
sunt cotoiul de poveste,
am intrat la lamaiști,
suntem trei motani budiști
și avem o misiune
să facem iubită-n lume
cătușnica, iarba mâței,
iacă pe fundul ceșcuței
am o mostră pentru voi,
mult iubită de cotoi.

eu vreau dulce, tu, sărat,
tu papi pește, eu cârnat,
eu pe casă, tu în gang,
tu ești yin, iar eu sunt yang,
un motan și-o pisă albă
sărmăluțe-n foi de nalbă,
au măncat, s-au săturat
și s-au pus apoi pe stat,
după sobă, la căldură,
fără mare tevatură,
eu mă spăl, tu torci frumos,
ce fac eu, tu faci pe dos,
eu sunt mică, tu ești mare,
mi-am luat nasul la purtare
și-am furat azi o hamsie
tu înjuri, fir-ar să fie,
vine noaptea, dimineața
și-uite-așa ne trece viața,
ca-n povestea cu Big bang,
tu ești yin, iar eu sunt yang.

la Marseille în port avem
lăzi cu pește la cherem,
eu cu Fifi în tandem
mâncăm pân' nu mai putem,
când prin bărci ne ascundem
și visăm un vis boem,
ne jucăm apoi c-un ghem,
despre noi azi un poem,

prevedem și pretindem.

un bondar, o albinuță,
nu-i așa că sunt drăguță,
cât sunt eu de pisicuță,
nu înțep, trag o gheruță,
de rămâne de căruță
trântorele găgăuță,
eu mai iute ca o fâță
sar acum în mașinuță
lângă-o fată mai slăbuță,
care e cu-o bunicuță,
care poartă băsmăluță,
la volan cu o maimuță,
care are o broscuță,
verde toată și grăsuță
și o luăm pe o străduță
și-ajungem la o căsuță,
ce-are-n față o băncuță,
o băncuță și-o măsuță,
pe măsuță o ceșcuță
și-n ceșcuță cafeluță,
stăm așa sub umbreluță,
mai servim o măslinuță,
sau poate o sardeluță,
mai bem apă din ploscuță
și mă-ntreb cât de prostuță
sau ingenuă o mâță
poate fi la tărtăcuță.

Hello kitty, o dulcică
sunt și-am fost așa de mică,
mami meu mă răsfăța
și fundițe imi punea,
am crescut și azi la fel
cu fundițe fel de fel
ea mă poartă peste tot,
am chiar la TV un spot,
vând poșete și mărgele,
funde, rochii și inele,
cărți de colorat, în fine,
toți au auzit de mine,
zică lumea ce-o să zică,
vreau să fiu domnișorică,
să am șarm dar și lipici,
gene false, ruj, sclipci,
să fumez, să beau Martini,
să seduc din plin străinii,
s-ajung să cunosc motanul
ce se dă cu deltaplanul
în Toscana sau Provence,
să mă invite la dans,
să bem vin spumant și-apoi,
să ne pierdem amândoi
prin lavanda parfumată,
uf, că nu mai cresc odată.

Salutare, eu sunt Franz,
n-am în pungă niciun sfanț,
dar visez la croaziere,
aventuri bulevardiere,
un sejur pe Riviera,
siluetă ca Bagheera,
să mănânc doar savarine
să nu pun deloc pe mine,
azi trăiesc din ajutoare,
dar stai că mă fac eu mare,
intru, frate,-ntr-un partid,
cât par acum de timid,
dreapta centru sau extremă,
declar stângii anatemă,
sunt alb și doar albi ca mine,
să trăiască se cuvine,
jos cu toți pisoii gri,
negri, fără pedigri,
cei cu pete sau roșcați,
senatori sau deputați,
votați legea albilor,
cum crema motanilor,
este doar albă ca neaua,
celorlalți doar zeflemeaua,
curse, prafuri, șoricioaică,
jos cu ei, adio maică.

Jur pe Dolce & Gabbana
că nu vreau să mi-ascund blana,
dar niște dantelă roz
mă face frumoasă coz.
Sunt model, ați priceput,
nu-i nimica de făcut,
am designer personal,
este-un tip fenomenal,
în timp ce eu pap sardele,
el lucrează la bretele
și sutienu-apoi îmi vine
de zici c-a crescut pe mine,
are clasă, are stil,
are păsărici cu tril,
tril sau triluri, ei, în fine,
e amorezat de mine,
dar eu nu intru-n păcat,
eu vreau iubit diplomat,
diplomat sau magistrat.
Vai sunt roză ca șerbetul,
ce-mi lipsește e baletul
sau patinele, ceva
în ton cu blănița mea.
v-aș da un autograf,
dar mi-a spus un fotograf,
că gheruțele-ascuțite,
lumea vrea să le evite,
dar nu pot să-nchei așa,
vă trimit, deci, o bezea.

două coji și-un gălbenuș,
am un pui de țigănuș,
tuciuriu și cam rebel,
i-am pus numele Dorel,
e gripat de nu mai poate,
cu alcool i-am dat pe spate,
l-am schimbat cu vreo trei bluze,
i-am dat ceai, i-am pus ventuze,
stă pe piept c-o cataplasmă
și vorbește c-o fantasmă,
despre vreme și viroze,
vitiligo și artroze,
cred că n-am să scot din el,
cum vreau eu, un motănel
și întreb cine îl vrea
așa cum e, o belea.