trei feline cu buline

cine sunt, vă spun pe dată,
blonda-am fost, sunt azi roșcată,
nu am nume pisicesc,
eu, Cruela mă numesc
și nu sunt, vezi de la țară,
cu Blondu' vară primară,
eu trăiesc cu un motan,
intr-o vilă în Vitan,
nu pisoi, nu hangarale,
m-ocup de matrimoniale,
cum s-ar zice sunt madamă,
dar mai bună-s ca o mamă,
eu pisicile dotate,
le trimit în străinătate,
la Sevilla sau Madrid,
unde soarele-i torid,
la case particulare,
le găsesc motani cu stare,
sau burlaci sau divorțați,
pe la foștii diplomați,
așa scot un ban cinstit,
chiar de-i vreun cotoi trăznit,
cu metehne și hachițe,
s-abuzeze de fetițe.
Dar este adevărat
că pe multe am scăpat,
de pisoi și-alte belele,
tinere și frumușele,
nu de pui aveau nevoie,
ci de lux și bunăvoie,
eu pe toate le-am plasat,
iar de s-au prostituat,
evident nu-i treaba mea,
face cine și ce vrea.
Cert e că vărul cel Blond,
cunoscut pe mapamond,
mi-aducea la pisicuțe,
tinerele și prostuțe,
dar aici ce viitor,
nu găsești un trai ușor,
nu poți face o carieră,
nu o pensie viageră,
sfârșești sigur pe maidan,
dacă nu ai un motan,
eu am unul da-i persan,
puturos fără pereche,
l-am găsit la Vama Veche,
dar vorbeam de pisicuțe,
unele-s obrăznicuțe
și vor doar motani de clasă,
să stea toată ziua-n casă,
să-și pilească unghiuța,
în poală la bunicuța,
le-am zis, dragă, elegant,
vei trăi doar în Levant,
la Madrid doar vei avea,
un cocido și-o cafea,
dar cu ifose spui ora,
când te plimbă-n puf señora;
apoi ești întrun regat,
ce mai, lucru garantat,
tu la Prado orișicând
intri făr' să stai la rând,
un flamenco poți vedea,
cam în orice cafenea,
și jumări și croncănele,
poți tu pune pe măsele,
cam în orice anotimp,
haide, du-te că n-am timp,
să te-nvăț să te descurci,
parcă te-ar pune în furci,
nu fiți proaste pisicuțe,
că rămâneți sărăcuțe.