Noi suntem Els 4 Gats

surioare fără frați,

modernismul l-am adus

și e-ntors cu josu-n sus.

Un Picasso tinerel,

ce iubea un motanel,

și-a expus ceva pictură

fără mare tevatură,

și Antoni Gaudi

și-alte nume fistichii,

Rusiñol, Casas, Utrillo,

sau Granados ori Albeniz

poeți, pictori, arhitecți,

compozitori eminenți,

grup restrâns de somități

hoinărind prin străinătăți.

Dar și noi avem o blană

ce-i aleasă pe sprânceană,

una și-una câteșpatru,

rolul nostru e de teatru,

suntem nobile feline,

moarte, vezi, după praline,

mai avem și-un mic secret,

care vine la pachet

cu povestea modernistă,

Mâța este o artistă.

Plictisite sau curioase,

veșnic suntem prietenoase

și iubim o mângâiere

care face și plăcere

și elimină din stress

asta ni-e în palmares.

Ce-ar mai fi de spus aici

e că n-avem inamici,

căpcăuni și zgripțuroaice,

suntem patru mici leoaice,

curajoase și istețe

când la toți noi dăm binețe.

 Fifi, Didi, Sisi, Mimi

Îl ascultă pe Bellini,

Când deodată, ce surpriză!

Se deschide o valiză

Și din ea ies sardeluțe,

Subțirele și drăguțe,

Și aromele nebune

Ne anunță că sunt bune,

Gata de-a fi savurate

De cele patru nepoate,

Descendente din Bastet;

Mama lor e un estet,

Mai degrabă o estetă,

Cu mobil și o tabletă

Ce le face poze multe,

Dar,vezi, ele sunt chiar culte,

Rafinate, manierate,

Adorate, răsfățate,

Însă viața lor e fadă,

O pisică cu broboadă,

Au văzut și-ar vrea și ele

Ca-n afară de sardele

S-aibă așa o experiență, 

Asta nu e insolență

Dar, de pildă-un șoricel,

Cenușiu și mititel,

Cu-o burtică rozalie,

Numai bun de o piftie,

Să vâneze virtual

E un vis, un ideal.

se dedica lui Carmen-Maria Mecu