mai întâi și mai apoi,
pregătit-am pentru noi,
trei codițe de cotoi
cu mujdei de usturoi,
când festinul e în toi,
tragem vinul din butoi
și ne ospătăm în doi,
pe fundal de cintezoi
și dormim pe perne moi
de sâmbătă până joi.

sunt sultanul Ben Youssef,
eu mă scol doar când am chef,
îmbrăcat într-un caftan,
tolanit stau pe divan,
din narghile trag tutun,
aromat cu un parfum
ce-am primit din Rajasthan,
însoțind acest turban,
decorat cu o broscuță,
verzulie și drăguță,
în harem am o cadână,
care-atunci când e în mână,
mă pictează în ulei,
am portrete câte vrei,
ceaiuri beau de trandafiri,
orișicând am musafiri,
după moda din Shiraz,
din pahare de topaz,
dimineața beau cafea,
ce-mi aduce Mustafa
într-un fincan aurit,
am un gust deosebit,
aur, fildeșuri, mătase,
dar și pietre prețioase,
un adevărat sultan,
nici n-ai zice că-s motan,
apoi viața mea-i de basm,
mai ceva ca un orgasm
de turcoiacă tinerică,
o Angora de pisică.

ca-n crângul cu pițigoi,
el umbla ca un cotoi,
pe burlan, pe magazie,
mai fura câte-o hamsie,
ghiciți cine-i furăciosu',
nu e Blondu,-i Mustăciosu'.
El poftea acuma, deh,
la un cașcaval pane
și văzuse pe tabletă
șoricei în vinegretă,
ce-ar fi ronțăit și el
un astfel de șoricel
sau un șoricel în curry,
îi ploua pe cerul gurii,
eu în loc de șoricel,
am piftie de purcel
și i-am dat și lui un pic
de s-a lins și pe botic,
pe mustăți și pe bărbie,
n-a lăsat în farfurie
și mă bate gândul, vere,
că și mâine îmi va cere.
Sau purcică suculentă,
cu mujdei și cu polentă,
după el acuma am
două stele Michelin.

vă pup, Pușa mă numesc,
sunt din neamul pisicesc,
mami zice că sunt chic
cu smântână pe botic,
îmbrăcată în rochițe
și legată cu fundițe,
dar eu vreau să cresc un pic,
să-mi iau iubit un pisic
drăgălaș și tinerel,
neînfricat și frumușel,
să îmi fie drag de el,
să fugim în lumea mare
și să navigăm pe mare,
pe uscat și-n avioane,
să trăim de milioane,
pe o insulă, ceva,
o plantație de cafea,
undeva prin Martinica,
de stă-n coadă și pisica.

adevăru-așa cum este,
sunt o pisă de poveste,
albă, grasă, frumușică,
de parcă n-aș fi pisică,
o minune de blăniță,
gata-s pentru-o Periniță,
eu am ochii de safire
și de tors, torc în neștire,
pap smântână, jumărele
și mai nou și croncănele,
am fost și pe avion,
cum stăpânu-i galanton,
m-a dus peste tot în lume,
am uitat atâtea nume,
am păpat ton în aspic,
mi-a plăcut numai un pic,
brânză Gouda afumată,
șoricei de ciocolată,
pufuleți cu parmezan
și crochete cu susan,
cel mai mult îmi place mie
o bucată de scrumbie,
icrișoare tarama
și un jilț de catifea,
tolănită într-o rână,
să ascult muzica bună,
Boccherini sau Scarlatti,
musai cu Dinu Lipatti.

auzita-ți de-un motan,
cam parșiv și hoțoman,
ce-și dă drumul pe burlan,
fură șuncă din ghiozdan,
doarme noaptea pe maidan
și e prieten c-un guzgan
care roade marțipan
și zboară cu deltaplan,
cetățean american,
dar și un pic italian,
jur c-aș scrie un roman,
despre pisul năzdrăvan,
invitat azi pe divan
de pisica Cio Cio San.
Apărat de-un paravan,
pisoiașul șarlatan,
cu tichie și caftan,
spune că-i vegetarian,
dar eu îl găsesc grăsan
sau dedat la parmezan,
am să îl rog pe uman
să-l pună la ramazan.

floare albă trei stafide,
pisicuțe apatride
duc în lume vieți splendide,
niciodată nu-s gravide,
pașapoarte au valide,
cer sufleu de conopide
și zeamă de aguride,
au vreo trei sau patru blide
și de-aceea aș conchide,
de-aventură sunt avide.

foaie verde trei scaieți,
suntem treji, ba suntem beți,
trei motani cam nătăfleți,
făcând pârtie prin nămeți,
afumați și șugubeți,
cui vindeau ei castraveți,
chiar și voi idee-aveți,
când e vorba de drumeți,
îs buni și niște pesmeți,
iar motanii hrăpăreți,
pe spinare făcăleți
iau ca niște cucuieți.
Cotoiașii vorbăreți
au băut ca trei bureți
și-acum sunt cam certăreți,
nu vor să pape creveți,
stau pe jos în poponeți
cu borcanul de dulceți.

eram țar, eram pe cal,
în sezonul estival,
ba eram într-un părcuț,
fete cu pene de struț,
faceau vânt să mă adie,
miroseam o păpădie,
avansasem binișor
la locotenent major
sau eram un amiral
ronțăind din cașcaval
și aveam o pisicuță,
drăgălașă și prostuță,
ce iubea un fluturaș,
diafan și cam poznaș,
eram toți într-o grădină,
mirosea și a sulfină,
eu purtam o pălărie,
uite-așa a fost să fie,
umbreluța ei brodată,
oarecum și demodată,
a cazut pe capul meu,
ce durere, aoleu,
tulburat, am tresărit,
din visare m-am trezit,
pe o pernă lângă geam,
labele eu îmi lingeam.

Dragii mei, eu sunt pisica
personală-a lui De Sica,
cum de vă vorbesc eu vouă?
ați uitat, am vieți vreo nouă
și-apoi viața e un film,
pe deasupra chiar sublim,
recunosc eu sunt doar mâță,
dar am o mină drăguță,
părul blond, ușor roșcat
și mai am și-un doctorat
în maniere de salon,
vezi, De Sica, mare domn,
mi-a făcut sute de poze,
pe sofale, perne roze,
neglijeuri de mătase,
car' de care mai frumoase.
Un album cu mine chic,
lingându-mă pe botic,
pe măsuța de cafea,
sunt o ginger cat sadea
și invit pe orișicine
să se uite lung la mine,
căci din pozele color,
tacticoasă eu cobor
și fac pași pe covoraș,
torc de vreți chiar mintenaș,
eu sunt stea de cinema,
ruptă din Cinecitta.

vă spun o poveste veche,
c-o pisică-ntr-o ureche,
ce iubea înveterată,
un motan cam într-o toartă,
dragostea lor bunăoară,
se-arăta mai mult spre seară,
când miorlau el cotoșmanul,
aluneca pe burlanul
casei și mai da o tură,
făcând mare tevatură,
deșteptând pe toți vecinii,
ea, Francesca da Rimini,
ca-n infernul cel dantesc,
ei în iadul pisicesc
pedepsiți vor fi , firește,
că se iubeau pisicește
cam pe unde apucau,
doi amanți din neamul Miau,
când cinau poate-n siloz,
șoricei cu burta roz,
cu muștar, cu hrean, cu-ardei,
maioneză dacă vrei,
ca pe mici în scobitori
și nu doar de sărbători,
încheind c-o savarină
demnă chiar de o felină.
Și așa cei doi amanți,
șoricei mirobolanți,
servesc regulat la cină,
sub o boltă de glicină.
Trei codițe, trei mustăți,
o mie de bunătăți,
despre care nici nu știți,
au motanii-ndrăgostiți.

eu de sfântul Valentin
nici șampanie și nici vin
n-am băut ca s-amețesc,
dar tot spun că vă iubesc,
veselă sau doar mofluză,
pentru voi eu sunt o muză,
când pupici și inimioare,
îmi trimiteți fiecare,
o prințesă eu mă simt,
zău așa, eu nu vă mint,
poezele și rondeluri
și portrete și pasteluri,
toți îmi fac și e pe bune,
unică eu sunt în lume,
o mascotă ideală,
ochi care te bagă-n boală,
o blăniță ca hermina
și o voce, bat-o vină.
mieunat și miorlăit
când e timpul de iubit,
vocea mea când cer ceva,
ți se rupe inima,
eu năsucul roz bonbon
l-asortez la un jupon,
când o divă mă prezint,
dar să vezi când mă alint,
șade-n coadă și-un cotoi,
unul zic, ba nu, vreo doi,
azi, de pildă, am primit,
semne de la cel iubit,
flori spumoase de smântână,
evident din cea mai bună,
roți gigant de Penteleu,
portocale în jeleu,
și-un buchet de șoricei,
tineri, fragezi, frumușei
am dansat cu ei pe masă,
cum stăpâna nu-i acasă,
vom cina la lumânare,
a iubirii sărbătoare,
ne oferă un prilej,
să luăm casa val vârtej,
să dăm iama-n bunătăți,
să ne lingem pe mustăți,
să marcăm totul și toate,
să fugim în străinătate.

hai s-o luăm de la-nceput,
pe Je t'aime l-am cunoscut,
într-o seară pe furiș,
mergând pe acoperiș,
mi-a cântat și miorlăit,
până când m-a cucerit,
i-am jurat pe loc credință,
de-altceva, zău, nu am știință,
e iubirea mea cea mare,
nimeni nu-i ca el sub soare,
azi sărbătorim l'amour,
pe sofaua de velour,
caviar, somon fumée,
macarons et nescafé,
o logodnă ca-n povești,
pentru fețe pisicești,
i-am promis pui o duzină,
el a zis că mi-a mașină,
dar îl caută urgent,
pentr-un post în Parlament,
stați așa, că vă spun totul,
el, se pare, e nepotul
unui senator motan,
răposat acum un an,
vor să-l pună deputat,
vezi Motanul Încălțat
cu o slujbă delicată,
eu sunt foarte afectata,
cred că mă va neglija,
nici concendiu nu-și va lua,
o s-o țină-ntr-o ședință,
fără mustrări de conștiință,
atunci eu, pe acest prostuț,
îl las și-mi iau un drăguț,
să mă ducă-n Bora Bora,
să m-alinte, Aurora
cea de vis cu ochii verzi,
să stăm toată noaptea trezi
și să serbăm tinerețea,
traiul bun și frumusețea,
dar tot eu mă-ntorc și zic,
chestia asta nu e chic,
de Je t'aime nu mă îndur,
poate totul merge șnur
și nu-i cazul să îl las,
îl ador, ce mai, hélas!

pictura Mary Stubberfield

vin de la Louis Vuitton,
cu un foarte chic palton,
care și mie îmi place
să mă pun la patru ace,
pandantive și coliere,
să le port e o plăcere,
și apoi să mă destind,
beau sirop de tamarind,
sunt o dulce, o scumpică,
nici nu zici c-aș fi pisică,
ziulica stau în casă,
dorm să mă mențin frumoasă,
seara ies la o plimbare,
iar motanii de neam mare,
îmi fac curte, răgușesc,
în limbajul cotoiesc
să mă-nduplece să dau,
al meu consimț într-un miau,
vin motani din străinătate,
din Regat și chiar din State
să-mi propună-o viață nouă,
nu mă las cu una-două,
sunt prea bine, cum s-ar spune,
o pisă din Uniune,
eu pe coasta de Azur,
trăiesc, soro, în huzur,
în Monaco-am fost odat
cu Motanul Încălțat,
la Paris merg primăvara,
poate pun pe unul gheara
și mă naturalizez
măritată c-un francez,
ce mai, un chateau pe Loara
imi poftește inimioara,
dar e bun și un holtei,
mai spre sud, pe la Marseille,
totul e să am une chance,
undeva, chiar în Provence,
pân-atunci vă spun au revoir,
fâlfâind al meu mouchoir.